Discul de la Nebra, cea mai veche hartă cerească descoperită până acum

Discul de la Nebra cea mai veche hartă cerească descoperită până acum

În 1999, trei bărbați dotați cu detectoare de metale cercetau solul unei păduri de lângă localitatea Nebra, situată la aproximativ 180 kilometri de Berlin.

În zonă mai fuseseră găsite obiecte prețioase, deoarece aici s-a aflat una dintre cele mai vechi așezări din Europa. Așteptările bărbaților de a găsi ceva valoros nu au fost înșelate.

După câteva ore de căutare, au dat peste două săbii de bronz, două capete de topor, o daltă, câteva brățări și un disc de bronz cu inserții aurii.

Discul ceresc de la Nebra 01
Obiectele descoperite în pădurea de lângă Nebra. Foto: Business Insider

Cel mai valoros dintre obiecte era, fără îndoială, discul, iar bărbații au intuit acest lucru. Ceea ce nu știau, însă, era că făcuseră una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului.

Tocmai găsiseră ceea ce numim astăzi „discul ceresc de la Nebra”. Potrivit UNESCO, este „cea mai veche reprezentare concretă a fenomenelor cosmice din întreaga lume”.

Soarele, Luna, Pleiadele și solstițiile

Discul are 30 centimetri în diametru și cântărește 2.2 kilograme. Are o patină verde-albăstruie și încrustații de aur, care par să reprezinte o semilună, Soarele (sau poate Luna plină) și stele, inclusiv o grupare despre care se crede că ar fi Pleiadele.

Două arcuri de cerc aurii au fost adăugate ulterior pe marginea discului (unul dintre ele s-a pierdut între timp).

Discul ceresc de la Nebra 02
Foto: Wikimedia

Potrivit Ancient Origins, arcurile indică precis poziția Soarelui la apus la solstițiile de iarnă și de vară la latitudinea dealului Mittelberg, unde a fost făcută descoperirea.

Ultimul element adăugat discului a fost un al treilea arc de cerc, situat în partea de jos și înconjurat de mai multe puncte aurii, al căror sens nu este cunoscut.

Cea mai răspândită interpretare este că acest arc, împreună cu punctele de lângă el, reprezintă „barca solară”.

Fiecare dintre simbolurile de pe disc avea un loc aparte în sistemul de credințe din acea perioadă. Soarele era văzut ca dătător de viață, iar Luna marca trecerea timpului.

Pleiadele erau folosite ca reper de agricultorii din Mesopotamia și Grecia Antică. Apăreau în martie și dispăreau în octombrie, astfel încât agricultorii se orientau după ele în programarea activităților agricole.

Creatorii discului ceresc de la Nebra au reunit toate aceste simboluri, demonstrând că oamenii străvechi aveau o înțelegere remarcabilă a fenomenelor astronomice.

Discul are cel puțin 3.600 de ani

Discul ceresc de la Nebra 03
Foto: Twitter

Discul era o descoperire atât de neașteptată, încât inițial s-a crezut că este o farsă. Dar analiza științifică detaliată a relevat că discul are cel puțin 3.600 de ani și este, într-adevăr, un artefact autentic și prețios.

Astronomii din vechime au cartografiat stelele timp de mii de ani.

Structuri străvechi precum cercul de la Goseck și Stonehenge dovedesc că anticii aveau cunoștințe despre stele și evenimente astronomice de bază, precum eclipsele și solstițiile.

Dar reprezentările realiste ale stelelor au apărut abia în 1400 î.e.n. în Egipt. Acestea au fost considerate întotdeauna cele mai vechi, până la descoperirea discului ceresc de la Nebra.

Poate că discul nu ar fi stârnit curiozitatea dacă ar fi fost găsit în Egipt sau în Grecia, unde civilizația a atins un anumit grad de sofisticare în Epoca Bronzului.

Dar discul a fost găsit în „inima întunecată” a Europei de Nord, tărâmuri considerate sălbatice. Aici nu au fost descoperite nici orașe mari, nici forme de scriere timpurii.

Discul ceresc de la Nebra 04
Foto: Harald Haefker via Flickr

În schimb, în nordul Europei există o sumedenie de structuri de piatră al căror scop real nu a fost stabilit încă. Tot ceea ce au găsit aici arheologii – inclusiv săbiile, sulițele și topoarele – indică o societate primitivă.

Dar descoperirea discului ceresc de la Nebra ne obligă să ne schimbăm percepția asupra culturilor care au trăit în această parte a lumii…


În continuare, află mai multe despre Computerul antic învăluit în mister – Mecanismul de la Antikythera. Apoi, îți recomandăm 5 descoperiri arheologice care nu pot fi explicate ușor.

Ca să știi mai mult, citește „Barbarii. Civilizații dispărute”

De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.

În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.

Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.

„Barbarii. Civilizații dispărute” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Abonează-te gratuit la newsletter ca să primești săptămânal cele mai interesante articole, aplicații și cărți pe care le descoperim.

Urmărește noua noastră pagină de Facebook

Ai acces gratuit la serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu