Ce caută un dinte de rechin în gâtul unui dinozaur zburător din Cretacic?

Un studiu recent arată că reptila înaripată a căzut pradă unui prădător înfometat care stătea la pândă în apă. Scena s-a petrecut în urmă cu câteva zeci de milioane de ani.

În 1965, arheologii care munceau în regiunea Smoky Hill Chalk din Kansas au descoperit fosila unui pteranodon mare, un pterozaur (sau dinozaur zburător) care trăia în timpul perioadei Cretacicului târziu.

Săgeata roșie indică locul în care dintele de rechin preistoric a rămas înfipt în gâtul pterozaurului. Foto: Dinosaur Institute, Natural History Museum of Los Angeles County

Fosilele de pteranodon sunt destul de comune. Au fost găsite peste 1.100 de specimene, mai mult decât în cazul oricărei alte reptile preistorice cu aripi. Însă acest specimen avea ceva deosebit: un dinte ascuțit înfipt în vertebrele de la gât.

După cum relatează Live Science, cercetătorii s-au uitat mai îndeaproape la fosilă, pentru a determina felul în care a rămas înfipt dintele. Rezultatele studiului, publicate în Peer J, sugerează că acest mare prădător zburător a căzut victimă unui mare prădător marin.

Zona în care a fost descoperită fosila de pteranodon este un depozit marin creat de Marea Interioară Occidentală, o mare uriașă, care se întindea cândva de la Golful Mexic până în Canada.

După ce a fost excavată, fosila a fost dusă la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles, unde este expusă permanent, cu tot cu dintele de rechin.

Era o creatură mare, cu o anvergură a aripilor de peste 4.8 metri și care cântărea aproximativ 50 de kilograme. La fel ca alți membri ai speciei, avea o creastă pe cap și se hrănea cu peștii pe care îi prindea în fălcile sale de pelican.

Dinozaurul zburător a fost înhățat de un rechin de 2.4 metri

Dintele de rechin, potrivit autorilor studiului, aparținea speciei Cretoxyrhina mantelli, un prădător mare și feroce care stătea la pândă în apele din Cretacicul târziu.

Acești rechini puteau atinge șapte metri, însă proprietarul dintelui pierdut avea numai cam 2.4 metri, dacă judecăm după mărimea dintelui.

Mulaj al unui schelet de Pteranodon longiceps. Foto: Muzeul American de Istorie Naturală, New York

Se știe că și alte specii de rechin se hrăneau cu pterozauri. Recent, mai multe urme de mușcături aparținându-i rechinului preistoric Squalicorax au fost descoperite într-un os al aripii unui pteranodon.

Cercetătorii cred că rechinul Cretoxyrhina mantelli a mușcat din pteranodon și și-a pierdut astfel un dinte. Este posibil ca rechinul să fi mușcat dintr-un cadavru de pteranodon, dar se poate și ca pteranodonul să fi fost vânat de rechin.

Rechinii din zilele noastre  fac salturi din apă uimitoare atunci când urmăresc prada, însă în acest caz cercetătorii cred că rechinul preistoric nu a fost nevoit să iasă din apă ca să prindă pteranodonul în zbor.

Se crede că pteranodonul intra în apă după pește sau că prindea peștii stând la suprafața apei. Deci, obiceiurile de hrănire ale pteranodonului l-au expus la atacul rechinului înfometat.

Potrivit autorilor studiului, un pteranodon nu ar fi putut să facă față nici măcar unui rechin de mărime medie.

Este imposibil să găsim o variantă definitivă a poveștii felului în care a fost ucis pteranodonul, însă implicațiile ipotezei sunt importante pentru studiul acestor specii. Rareori găsim semne de la prădători pe scheletele de pteranodon.

Numai șapte dintre cele peste 1.100 de specimene cunoscute au pe ele semne că ar fi fost vânate. Studiul arată și niște paralele între obiceiurile de vânătoare ale rechinilor de azi, despre care se știe că vânează păsări marine, și cele ale rechinilor preistorici.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu