fbpx

Cazul bizar al dezertorilor americani care au devenit vedete de cinema în Coreea de Nord

Între bătăi și tortură psihologică, au jucat rolul de străini malefici în filmele de propagandă. Unul dintre dezertori s-a însurat cu Doina Bumbea, o pictoriță din România răpită de serviciile speciale nord-coreene în 1978 și sechestrată la Phenian timp de aproape 20 de ani. Artista a murit în captivitate.

Cei patru soldați americani care au dezertat în Republica Populară Coreea în anii ’60, traversând zona demilitarizată, habar n-aveau că urmau să devină staruri de cinema în noua lor țară.

Sergentul Charles Robert Jenkins a băut prea multe beri și a trecut pe jos granița dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord într-o noapte înghețată din ianuarie 1965. Jenkins, pe atunci în vârstă de 24 de ani, se temea că avea să fie trimis să lupte în Războiul din Vietnam și credea că, în urma actului său de sfidare, urma să fie deportat în America.

Dresnok (dreapta) și colegul dezertor Charles Jenkins, în iunie 2004. Dresnok „a primit” o soție româncă, Doina Bumbea, pe care serviciile secrete nord-coreene au răpit-o în 1978. Foto: AFP/Getty Images

Se înșela. Autoritățile nord-coreene aveau să-l țină în custodie timp de aproape patru decenii. Jenkins s-a alăturat altor trei soldați americani – James Dresnok, Larry Allen Abshier și Jerry Wayne Parrish – care și-au părăsit posturile din Coreea de Sud și au străbătut zona demilitarizată.

Cei patru au stat într-o singură cameră, fiind monitorizați mereu de guvernul nord-coreean. În cartea sa, „Comunist fără voie”, Jenkins își aduce aminte cât de disperați erau el și camarazii săi.

„De multe ori, simțeam că suntem deja morți”, a scris Jenkins în autobiografie, potrivit BBC.

Toți patru au cerut azil ambasadei sovietice, însă rușii i-au predat nord-coreenilor. Jenkins și camarazii săi au predat limba engleză, au făcut muncă de traducere și petreceau 11 ore pe zi studiind învățăturile liderului de atunci, Kim Il-sung.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Au fost abuzați fizic și psihic, însă cicatricile nu erau vizibile. Era necesar să pară sănătoși și fericiți în materialul de propagandă trimis în Coreea de Sud. În cele din urmă, au devenit staruri de cinema.

Dresnok, care a murit în noiembrie 2016, apare în această imagine în fața unui poster de propagandă nord-coreean expus în Phenian, capitala țării. Foto: AFP/Getty Images

Dresnok avea doar 21 de ani când a fugit în Coreea de Nord. Pentru el, ca tânăr care se înrolase la vârsta de 17 ani, viața în armată era grea.

Dezamăgit de familia sa și de alte probleme, a recurs la un gest impulsiv și a fugit în Coreea de Nord. Aici, Dresnok a devenit cunoscut drept „tovarășul Joe”, iar vocea sa a fost difuzată peste zona demilitarizată în încercarea de a ispiti soldații americani să dezerteze în Coreea de Nord, unde vocea le promitea că vor întâlni femei atrăgătoare, vor primi mâncare mai bună și vor duce o viață utopică.

Dresnok juca rolul americanului malefic în filmele de propagandă. El și ceilalți dezertori erau adeseori recunoscuți pe stradă pentru rolurile lor, fiind transformați în celebrități.

Cei patru transfugi au fost distribuiți într-o serie de filme compusă din 20 de episoade, numită „Eroii necântați”, care se concentra asupra Războiului din Coreea. Dezertorii jucau roluri de personaje străine malefice.

Dresnok și familia sa (foto medalion): soția Doina și fiii Ted și James. Foto: AFP/Getty Images

Jenkins juca rolul unui american care ațâța la război pentru ca fabricanții americani de arme occidentali să obțină profit. Dresnok era conducătorul unui lagăr de prizonieri de război cu condiții foarte dure, Abshier era subordonatul a doi americani malefici și Parrish era un ofițer nord-irlandez care îi ura pe britanici pentru că îi ocupaseră țara.

Personajul lui Parrish, Lewis, sfârșea prin a deveni comunist. Când a apărut în public, Parrish a fost salutat ca erou. Cei patru americani au devenit embleme ale cinematografiei nord-coreene.

Partidul le-a iertat trecutul, iar nord-coreenii au încetat să-i mai urască. Jenkins își amintește că oamenii îl strigau pe numele personajului său și îi cereau autografe. Până în anul 2000, a apărut în zeci de filme.

Ultimul lui film, „Pueblo”, spunea povestea vasului american cu același nume, pe care Coreea de Nord l-a capturat în 1968 și care acum se află expus într-un muzeu din Phenian.

Pictorița Doina Bumbea a emigrat în Italia în 1970. Foto: AFP/Getty Images

Pe lângă faptul că au apărut pe marele ecran, cei patru dezertori l-au ajutat pe Kim Jong-il transcriind dialoguri din filme, care erau apoi transformate în subtitluri pentru colecția privată de filme a liderului.

Abshier a murit la 40 de ani din cauza unui infarct, în Phenian, în anul 1983. Parrish a murit în anii ’90 de insuficiență renală.

Dresnok s-a însurat cu românca Doina Bumbea, o pictoriță răpită de agenții de la Phenian în 1978 şi care a murit de cancer în 1997. Dezertorul american și pictorița din România au avut doi copii, Ted şi James, care au ajuns, și ei, să joace în filme de propagandă nord-coreene.

În 1970, Doina Bumbea părăsea România, căsătorindu-se cu un cetățean italian. În Italia, pictorița avea să locuiască opt ani, încercând să își clădească o carieră în complicata lume artistică italiană.

Îmbrăcați în uniformele armatei nord-coreene, fiii dezertorului american James Dresnok au vorbit împotriva „imperialismului american” la puțin timp după moartea tatălui lor. Foto: captură YouTube

În 1978, Doina Bumbea pornește cu un avion spre Japonia, unde fusese ademenită cu promisiunea că i se va organiza o expoziție grandioasă la Tokio. Acesta este momentul în care destinul artistei ia o turnură întunecată.

După cum notează Digi24, informațiile apărute ulterior, puse cap la cap, indică faptul că Doina Bumbea, în drumul ei spre Țara Soarelui Răsare, urma să facă escale la Moscova și apoi la Phenian. În acest punct, filmul vieții pictoriței se destramă și Doina Bumbea ajunge în detenția serviciilor secrete nord-coreene.

După moartea soției lui românce, Dresnok s-a însurat pentru a treia oară, cu fiica unei  coreene și a unui diplomat african. Dresnok a rămas în Coreea de Nord și a murit în 2016, considerând că Phenianul a fost casa lui.

În 2008, avea să declare pentru The Guardian:

„Consider Coreea de Nord țara mea, fiindcă sunt aici de 46 de ani. Viața mea este aici.”

În filmul de mai jos, fiii Doinei Bumbea și ai lui James Dresnok denunță „încercările SUA de a cuceri lumea”.

În privința carierei de cinema, Dresnok a adăugat următoarele:

„Ca să fiu sincer, tremuram tot. Nu m-am gândit niciodată că aș putea deveni actor.”

Jenkins s-a însurat cu o japoneză, pe care nord-coreeni o răpiseră pentru a-i învăța japoneză pe spionii lor. Cuplul s-a mutat în Japonia în 2000, după ce Coreea de Nord a semnat un acord privind returnarea mai multor japonezi răpiți.

Jenkins, care a fost judecat în SUA ca dezertor și a fost dat afară din armată, își amintește cum un doctor i-a tăiat tatuajul cu „Armata SUA” pe care îl avea pe braț și cum a fost amenințat cu moartea în mai multe ocazii.

Considerând decizia de a dezerta în Coreea de Nord drept „cea mai mare greșeală a vieții mele”, Jenkins a continuat să trăiască în Japonia alături de soție și cele două fiice ale lor până în 2017, când a murit, la vârsta de 77 de ani.

Datele obținute de de Asociația Familiilor Victimelor Răpite de Coreea de Nord (ONG din Japonia) arată că, în ultimele decenii, agenții Phenianului au răpit 100.000 de străini, printre care și români.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>