A trecut peste un deceniu de la marele cutremur din Japonia și dezastrul de la Fukushima, de pe 11 martie 2011, dar efectele catastrofei încă se fac simțite.
Cutremurul și valul tsunami care a urmat au ucis peste 20.000 de bărbați, femei și copii, au devastat zone enorme din nord-estul Japoniei și au adus doar groază și nefericire pentru mulți supraviețuitori.
Accidentul nuclear și eliberarea de material radioactiv de la Centrala Nucleară Daiichi, din Fukushima, au agravat o situație care oricum devenise apocaliptică.
Dezastrul de la Fukushima a fost o „catastrofă nucleară de nivel 7”, care l-a determinat pe prim-ministrul japonez să declare public că se teme pentru soarta țării sale.
Cronica dezastrului de la Fukushima
Catastrofa de la Fukushima a ținut prima pagină a ziarelor peste tot în lume. Din fericire, nimeni nu și-a pierdut viața în urma accidentului (dar asta nu înseamnă că nimeni nu s-a îmbolnăvit din cauza radiațiilor). Așadar, iată zece adevăruri despre dezastrul de la Fukushima.
1. Pe 11 martie 2011, Japonia a fost lovită de o „triplă catastrofă”: un cutremur masiv (de 9 grade pe scara Richter), care a dus la formarea unui tsunami enorm, iar ambele au provocat accidentul de la Centrala Nucleară Fukushima (CNF).
2. CNF a reacționat exact așa cum trebuia să facă în caz de cutremur: personalul de control a intrat în reactor și l-a oprit (a oprit toate reacțiile prin fisiune ale combustibilului), A fost „o oprire automată fără eroare”.
3. Odată scos din funcțiune, nu poate porni din nou singur. Așa că nu exista pericolul unei reacții în lanț scăpate de sub control (lucru care s-a întâmplat la Cernobîl – un accident nuclear foarte diferit de cel de la Fukushima).
Totuși, mai rămâne combustibilul dinăuntrul reactorului, care este radioactiv, iar acesta trebuie răcit.
Deși reacția în lanț se oprește, iar căldura cauzată de radioactivitate nu este un factor prea important în comparație cu căldura emanată de fisiune (circa 10% din total), reactorul va deveni prea fierbinte dacă nu este răcit continuu.
4. Ca să răcești ceva, ai nevoie de un mediu care poate transfera căldura, cum ar fi apa, care trebuie să se afle în curgere.
După cutremur și oprirea reactorului, acest lucru nu era o problemă, deoarece existau generatoare diesel care operau pompele de răcire, astfel încât apa circula și procesul de răcire putea avea loc.
5. Așadar, prima parte a triplei catastrofe a fost cutremurul (care a ucis mulți oameni), însă apoi a venit tsunami-ul (care a făcut, și el, foarte multe victime) și astfel s-a ajuns la cea de-a treia fază a catastrofei: distrugerea generatoarelor diesel.
În dotarea centralei mai existau niște baterii de rezervă, însă acestea nu au rezistat mult. În plus, la Fukushima nu existau pompe de răcire. Acesta este momentul în care a început adevăratul dezastru.
Dezastrul de la Fukushima a venit în urma unui cutremur și a unui tsunami
6. Dacă nu existau pompe, nu exista nici apă care să curgă și să răcească reactorul, iar combustibilul era fierbinte.
În limbajul ingineriei nucleare, aceasta se numește „accident cauzat de lipsa răcirii”, genul de accident care a avut loc la Centrala Three Mile Island, din SUA, în 1979.
7. Cum barele de combustibil nuclear produc căldură, în lipsa răcirii acestea se supraîncălzesc. Apoi, dacă apa intră în contact cu armătura de zirconiu a combustibilului (ceea ce s-a întâmplat), din apă se obține hidrogen.
8. Hidrogenul este un gaz explozibil care, odată ieșit din rezervorul reactorului, a explodat. Însă explozia nu a fost atât de dăunătoare cum cred unii.
Nu era vorba de o explozie nucleară, pentru că nu a explodat rezervorul reactorului, ci clădirea din jurul lui.
9. Cum în reactor temperatura era foarte ridicată, combustibilul s-a topit, iar materiale radioactive au fost eliberate și au ajuns în apă (în mod normal, în apa pentru răcire care curge în jurul barelor de combustibil nuclear nu se află materiale radioactive).
10. Cu toate că acesta a fost un accident nuclear de mare importanță, nimeni nu a murit din cauza radiațiilor (sindromului de iradiere acută) de la Fukushima.