10 adevăruri despre dezastrul de la Fukushima, cea mai recentă catastrofă nucleară

A trecut aproape un deceniu de la marele cutremur din Japonia și dezastrul de la Fukushima, de pe 11 martie 2011, dar efectele catastrofei încă se fac simțite.

Cutremurul și valul tsunami care a urmat au ucis peste 20.000 de bărbați, femei și copii, au devastat zone enorme din nord-estul Japoniei și au adus doar groază și nefericire pentru mulți supraviețuitori.

dezastrul de la Fukushima
Centrala Nucleară Daiichi a fost lovită de un incendiu la scurt timp după producerea cutremurului masiv din 11 martie 2011. Foto: Chernobyl Guide

Accidentul nuclear și eliberarea de material radioactiv de la Centrala Nucleară Daiichi, din Fukushima, au exacerbat o situație care oricum devenise apocaliptică.

Dezastrul de la Fukushima a fost o „catastrofă nucleară de nivel 7”, care l-a determinat pe prim-ministrul japonez să declare public că se teme pentru soarta țării sale.

Cronica dezastrului de la Fukushima

dezastrul de la Fukushima
Echipajele de intervenție se luptă cu flăcările izbucnite la Centrala Nucleară de la Fukushima. Foto: Wikimedia

Catastrofa de la Fukushima a ținut prima pagină a ziarelor peste tot în lume. Din fericire, nimeni nu și-a pierdut viața în urma accidentului (dar asta nu înseamnă că nimeni nu s-a îmbolnăvit din cauza radiațiilor). Așadar, iată zece adevăruri despre dezastrul de la Fukushima.

1. Pe 11 martie 2011, Japonia a fost lovită de o „triplă catastrofă”: un cutremur masiv (de 9 grade pe scara Richter), care a dus la formarea unui tsunami enorm, iar ambele au provocat accidentul de la Centrala Nucleară Fukushima (CNF).

2. CNF a reacționat exact așa cum trebuia să facă în caz de cutremur: personalul de control a intrat în reactor și l-a oprit (a oprit toate reacțiile prin fisiune ale combustibilului) – a fost „o oprire automată fără eroare”.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

3. Când un reactor este oprit, nu poate porni din nou singur. Așa că nu exista pericolul unei reacții în lanț scăpate de sub control (lucru care s-a întâmplat la Cernobîl – un accident nuclear foarte diferit de cel de la Fukushima).

dezastrul de la Fukushima
Această imagine din satelit surprinde daunele la centrala nucleară Daiichi de la Fukushima, în urma cutremurului și a tsunami-ului din 11 martie 2011. Cercetătorii de la Stanford au furnizat prima analiză detaliată a efectelor globale ale acestui dezastru asupra sănătății. Foto: Universitatea Stanford

Totuși, mai rămâne combustibilul dinăuntrul reactorului, care este radioactiv, iar acesta trebuie răcit.

Deși reacția în lanț se oprește, iar căldura cauzată de radioactivitate nu este un factor prea important în comparație cu căldura emanată de fisiune (circa 10% din total), reactorul va deveni prea fierbinte dacă nu este răcit continuu.

4. Ca să răcești ceva, ai nevoie de un mediu care poate transfera căldura, cum ar fi apa, care trebuie să se afle în curgere.

După cutremur și oprirea reactorului, acest lucru nu era o problemă, deoarece existau generatoare diesel care operau pompele de răcire, astfel încât apa circula și procesul de răcire putea avea loc.

dezastrul de la Fukushima
Un pește-lup monstruos (de peste doi metri lungime), capturat de un pescar în 2015 în largul coastelor Fukushimei. În mod normal, un astfel de pește atinge lungimi de maximum 1.10 – 1.12 metri. Foto: Hiroshi Hirasaka via Independent

5. Așadar, prima parte a triplei catastrofe a fost cutremurul (care a ucis mulți oameni), însă apoi a venit tsunami-ul (care a ucis, și el, mulți oameni) și astfel s-a ajuns la cea de-a treia fază a catastrofei: distrugerea generatoarelor diesel.

Mai existau doar niște baterii de rezervă, însă acestea nu au rezistat mult și, în plus, nici nu existau pompe de răcire. Acesta este momentul în care a început adevărata problemă la Fukushima.

Dezastrul de la Fukushima a venit în urma unui cutremur și a unui tsunami

Orașul japonez Rikuzentakata, după ce a fost distrus de tsunami-ul din martie 2011: De la tsunami și dezastrul nuclear de la centrala nucleară de la Fukushima, 52 dintre cele 54 de centrale nucleare din Japonia au fost închise. Foto: Der Spiegel

6. Dacă nu existau pompe, nu exista nici apă care să curgă și să răcească reactorul, iar combustibilul era fierbinte.

În limbajul ingineriei nucleare, aceasta se numește „accident cauzat de lipsa răcirii”, genul de accident care a avut loc la Centrala Three Mile Island, din SUA, în 1979.

7. Cum barele de combustibil nuclear produc căldură, și nu există răcire, barele devin foarte fierbinți. Apoi, dacă apa intră în contact cu armătura de zirconiu a combustibilului (ceea ce s-a întâmplat), din apă se obține hidrogen (în apă se află mult hidrogen).

8. Hidrogenul este un gaz explozibil și, când a ieșit din rezervorul reactorului, a explodat. O astfel de explozie nu este un semn bun, însă explozia nu a fost atât de dăunătoare cum cred unii.

Nu era vorba de o explozie nucleară, pentru că nu a explodat rezervorul reactorului, ci clădirea din jurul lui.

9. Cum în reactor temperatura era foarte ridicată, combustibilul s-a topit (ceea ce se numește „accident nuclear”), iar materiale radioactive au fost eliberate și au ajuns în apă (în mod normal, în apa pentru răcire care curge în jurul barelor de combustibil nuclear nu se află materiale radioactive).

10. Cu toate că acesta a fost un accident nuclear de mare importanță, nimeni nu a murit din cauza radiațiilor (sindromului de iradiere acută) de la Fukushima.

Ca să știi mai mult

Dacă te interesează subiectul accidentelor nucleare, îți recomandăm una dintre cele mai bune cărți despre evenimentele de la Cernobîl și tragediile de acolo: „Rugăciune pentru Cernobîl”. Cartea a fost interzisă în Belarus și i-a adus scriitoarei Premiul Nobel pentru Literatură. „În timp ce autoritățile sovietice au încercat să mușamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori – foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani -, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire. Cronică a trecutului și avertisment pentru viitor, cartea sa este o lucrare crucială, care, datorită forței emoționale și onestității sale, lasă o amintire de neșters în mintea cititorului.”

Comandă cartea „Rugăciune pentru Cernobîl” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu