De secole, aceste desene enigmatice ghidează caravanele ce traversează Anzii

Cu sute de ani înainte ca sistemul de drumuri al incașilor să conecteze un imperiu extins, o rețea mai modestă de trasee lega micile comunități care trăiau împrăștiate pe piscurile din America de Sud.

Aceste trasee, care se strecurau prin Anzi, au susținut o rețea importantă de caravane de lame – „motoarele” datorită cărora oamenii au rezistat în acest condiții aspre.

Iar pe unele drumuri se găsesc pietre de hotar bizare, ca niște borne kilometrice încrustate cu simboluri al căror înțeles s-a pierdut de-a lungul secolelor.

Situl Cruces de Molinos din Anzii chilieni conține secvențe de artă rupestră înfățișând caravane cu lame, probabil marcând un loc ceremonial pentru negustorii care treceau prin munți. Foto: Daniela Valenzuela

Cruces de Molinos (în nordul statului Chile, la circa 40 de kilometri de coasta Oceanului Pacific) este un astfel de exemplu. Este un sit arheologic cu stânci cu desene artistice care reprezintă camelide și păsări rhea (asemănătoare cu struții).

Era un drum foarte frecventat de negustori și un punct de popas între anii 950 și 1400, înainte ca incașii să vină și să se stabilească în zonă.
Situl este compus din 64 de blocuri de piatră gravate, cu 27 de panouri și 225 de subiecte identificate.

Aceste drumuri erau străbătute de caravane de negustori și încă poartă urmele brazdelor create de-a lungul anilor. Printre produsele tranzitate se numărau frunzele de coca, textilele, mălaiul, huspas (niște saci mici ritualici), kowa (o iarbă medicinală), alcoolul, lichiorul de porumb (chicha) și dovlecii.

Membrii caravanelor făceau multe ritualuri înainte de călătorie, în timpul voiajului și când ajungeau la destinație, pentru a se asigura că vor călători în siguranță și vor avea noroc.

O caravană cu lame parcurge drumul incaș din Warautambo, Peru, în 1990. Foto: Navajo Times

Cercetătorii cred că Cruces de Molinos ar fi putut fi un sit ceremonial, date fiind amplasarea sa, descoperirile arheologice făcute și desenele.

Fiindcă pe sit nu se ajunge cu ușurință, mulți nici nu cred că ar fi putut fi un centru pentru caravane, așa cum se credea înainte.

Nu există semne că ar fi fost o zonă locuită, însă au fost descoperite multe oase de alpaca și lamă, ceea ce indică resturile unor mese sau faptul că animalele ar fi fost ofrande.

La numai 1.6 kilometri de sit se află niște cimitire mici, precum și rămășițele unui sat, cu fundații de trestie, alături de resturi ceramice.

Din nefericire, situl nu este protejat – localnicii, mai interesați de recoltele lor decât de descoperirile arheologice, au cauzat pagube ireparabile.

Daniela Valenzuela, antropolog de la Universitatea Tarapaca, din Chile, a desfășurat în anul 2000 un studiu și a descoperit mai multe situri cu stânci cu gravuri artistice, însă, potrivit Smithsonian, Cruces de Molinos era cel mai bogat decorat dintre toate.

Comparație dintre o bucată de stâncă cu desene artistice pe ea de la situl Cruces de Molinos și o reproducere a obiectelor reprezentate. Foto: Daniela Valenzuela

De asemenea, Valenzuela crede că Cruces de Molinos era un loc de popas aflat lângă o mare rută comercială. Locul le permitea credincioșilor să dea ofrande zeiței Pachamama, care era zeița pământului, a fertilității și a timpului. După ofrande, călătorii își continuau drumul.

Turmele și caravanele există în zonă chiar și ziua de azi. Nicholas Tripcevich, cercetător la Universitatea Berkeley, susține că, pe lângă comerțul cu diverse bunuri, pe aici erau circulate și veștile și poveștile din alte zone din Anzi.

În 2007, Tripcevich a însoțit o caravană în Peru, care trebuia să ia sare din Cotahuasi și să o ducă la Apurimac, folosind vechile rute comerciale.

Vedere de la Cruces de Molinos asupra unei văi din Anzii din Chile. Foto: Daniela Valenzuela

Membrii caravanei s-au oprit la Cruces de Molinas ca să-i aducă ofrande lui Pachamama. Tripcevich spune că aceste caravane moderne sunt rare, deoarece cei mai mulți dintre chilienii moderni nu sunt interesați de viața de nomad.

În anii ’80, drumurile au fost îmbunătățite și acum bunurile sunt transportate de camioane. Cum în zonă există turbulențe datorate unor nemulțumiri ale populației, camioanele sunt un mod de transport mai sigur.

Tripcevich crede că lamele sunt mai eficiente din punctul de vedere al costului, deoarece pot fi lăsate să pască și nu au nevoie de mentenanță.

„Animalele încă sunt folosite. Sunt o variantă puțin costisitoare. Caravanele ar putea reveni”, spune acesta.


În continuare, s-ar putea să te intereseze și:


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu