Într-o eră marcată de schimbări climatice profunde, cercetătorii aduc o rază de speranță pentru viitorul agriculturii.

Un studiu recent, coordonat de experții de la Universitatea East Anglia, a identificat pentru prima dată genele responsabile de producția unei molecule anti-stres în plante, deschizând calea către culturi mai rezistente la provocările mediului.

Această moleculă, denumită dimetilsulfoniopropionat (DMSP), acționează ca un scut protector pentru plante, sporindu-le rezistența în fața unor condiții dificile, cum ar fi seceta sau salinitatea excesivă a solurilor din zonele costiere.

Cercetările demonstrează că majoritatea plantelor produc DMSP în mod natural, însă în cantități reduse. Totuși, speciile care sintetizează cantități mari de DMSP, precum anumite ierburi de mlaștină din genul Spartina, prezintă o toleranță remarcabilă la stresul ambiental.

Această descoperire deschide perspective promițătoare pentru îmbunătățirea culturilor agricole.

Experimentele au demonstrat că plantele expuse la condiții de stres, precum lipsa apei, manifestă o rezistență crescută atunci când li se administrează suplimentar DMSP sau când sunt modificate genetic pentru a produce această moleculă în cantități mai mari.

Această abordare ar putea fi deosebit de benefică în cazul solurilor sărace în nutrienți, precum cele cu deficit de azot, contribuind la creșterea productivității agricole.

Studiul a scos la iveală o corelație fascinantă între producția de DMSP și rezistența la stres, identificând trei enzime cheie implicate în sinteza acestei molecule în Spartina anglica, o specie de iarbă de mlaștină recunoscută pentru capacitatea sa de a acumula niveluri ridicate de DMSP.

Interesant este faptul că multe dintre plantele cultivate pe suprafețe extinse, precum orzul și grâul, produc și ele DMSP, însă în cantități mult mai mici. Importanța acestei descoperiri depășește sfera agriculturii.

DMSP joacă un rol esențial în ciclurile globale ale carbonului și sulfului, contribuind la reglarea climei prin intermediul gazelor generate de descompunerea sa de către microorganismele din sol.

Ecosistemele de mlaștină, în special cele dominate de Spartina, reprezintă adevărate centre de producție a DMSP, având un impact semnificativ asupra mediului.

Această descoperire fundamentală oferă o nouă perspectivă asupra mecanismelor prin care plantele se adaptează la condiții vitrege și deschide calea către dezvoltarea unor strategii inovatoare pentru a asigura securitatea alimentară a planetei într-un viitor marcat de schimbările climatice.