Dennis Hope, omul care a devenit milionar vânzând teren pe Lună

Dennis Hope, „Marele Șef” al Corporației Ambasadei Lunare, a fondat Guvernul Galactic în 2001 pentru a-i proteja pe cei aproape șase milioane de proprietari.

Cum „ce fel de proprietari?” Vorbim despre moșierii spațiali, proprietari de teren pe Lună.

Timp de peste 30 de ani, Corporația Ambasadei Lunare a generat 11 milioane de dolari din vânzarea de proprietăți imobiliare extraterestre.

Un hectar de proprietate lunară poate fi cumpărat pentru aproximativ 50 de dolari, plus 10 dolari taxe de expediere a documentelor, 1.51 dolari taxă lunară și planetară și 2.50 dolari pentru o copie a certificatului de proprietar.

Pentru a alege ce bucată din Lună vrea să vândă, Hope închide ochii și pune degetul pe o diagramă a satelitului natural al Pământului. Apoi, zona este colorată în roșu, pentru a indica faptul că nu mai este disponibilă, iar proprietarului i se oferă imagini cu suprafața nou cumpărată.

De asemenea, Hope s-a declarat proprietar al planetelor Marte, Venus, Mercur și al uneia dintre lunile lui Jupiter. El spune că „nu vinde teren și pe alte planete deoarece nu poate găsi hărți pe care să le împartă în parcele.”

Potrivit lui Hope, peste 300 de hectare de pe Lună au fost deja cumpărate de milioane de proprietari din lumea întreagă, inclusiv de celebrități precum Barbara Walters, Tom Cruise, John Travolta, Nicole Kidman și foștii președinți Ronald Reagan, Jimmy Carter și George W. Bush.

Unii dintre acești proprietari au planuri mari de viitor pentru proprietățile lor, inclusiv construirea unui teren de golf, ceea ce va fi destul de greu, pentru că „cea mai ușoară lovitură ar trimite mingea în spațiul cosmic”.

Ambasada Lunară nu vinde proprietăți aflate lângă puncte de interes istoric, iar Hope spune că a refuzat o ofertă de 50 de milioane de dolari de la cineva care voia să cumpere întreaga regiune nordică a Lunii.

Agenția sa imobiliară are doi angajați cu normă întreagă, 27 de distribuitori și șase ambasadori. Pentru a deveni distribuitori sau ambasadori, cei care dețin licențe trebuie să plătească o taxă de 60.000 de dolari și să cumpere în fiecare lună un anumit număr de proprietăți.

Unii l-au numit pe Hope escroc și, într-o oarecare măsură, este de înțeles: cum e posibil ca un singur om să se declare proprietar al terenurilor din spațiul cosmic? Totul a început în anii ’70, când Hope, proaspăt divorțat, a rămas fără bani.

Știa că putea face avere din proprietăți imobiliare și și-a îndreptat atenția spre spațiul cosmic.

După ce a făcut cercetări, Hope a dat peste o scăpare în Tratatul pentru Spațiu Cosmic din 1967. Documentul prevede că „nici o națiune nu va avea suveranitate sau control asupra sateliților”, dar nu spunea nimic despre persoanele fizice.

Pe 22 noiembrie 1980, omul de afaceri a trimis la ONU o declarație de proprietate asupra Lunii, însă nu a primit niciun răspuns, lucru pe care l-a luat drept indicator al succesului său.

Însă unii juriști nu sunt de acord.

„Nu văd nicio scăpare. Luna este proprietatea comună a comunității internaționale, așa că indivizii sau statele nu pot fi proprietarii ei. Asta reiese foarte clar din tratatul ONU. Drepturile indivizilor nu pot avea întâietate asupra drepturilor și obligațiilor statelor. Nimeni nu deține Luna. Nimeni nu poate deține proprietate în spațiul cosmic”, afirmă Ram Jakhu, profesor de Drept la Universitatea McGill din Montreal, Canada.

Joanna Gabrybnowiczi, profesor cercetător și director al National Centre for Remote Sensing, spune că este clar că niciuna dintre națiunile care au semnat Tratatul pentru Spațiul Cosmic nu se poate declara proprietara Lunii.

Însă nu este limpede ce se va întâmpla în cazul de față dacă se va ajunge la tribunal. China și India au dat în judecată indivizi care încercau să vândă parcele de pe Lună. Luna, la fel ca oceanul planetar, este „proprietate comună.”

Totuși, nimeni nu pare a dori să-l oprească pe Hope, și afacerea lui încă funcționează. Hope îi numește pe reprezentanții companiilor concurente „infractori” fiindcă încearcă să vândă proprietăți pe care, de fapt, nu le dețin.

Probabil că niciunul dintre clienții săi nu-și va vedea vreodată proprietățile de pe Lună, însă Hope spune că întreaga afacere simbolizează „încrederea în viitor”.