De ce putem vedea Luna și în timpul zilei?

Prezența Lunii pe cerul nopții a fascinat oamenii de milenii. Într-un fel, o mare parte din această fascinație poate fi legată de anumite particularități ale satelitului natural al Pământului. Totuși, de ce vedem uneori Luna și în timpul zilei?

De ce vedem Luna în timpul zilei

Foto: PxHere
Foto: PxHere

Vedem Luna în timpul zilei din același motiv pentru care o vedem și noaptea: ea reflectă lumina Soarelui, iar apropierea sa de Pământ o face mai strălucitoare decât cerul.

Dar Luna nu este întotdeauna vizibilă în timpul zilei. Acest lucru se datorează atmosferei Pământului și ciclului orbital al satelitului nostru natural.

Dacă planeta noastră nu ar avea atmosferă, Luna ar fi vizibilă de pe Pământ tot timpul. Fazele Lunii fac ca, atunci când aceasta se deplasează între Pământ și Soare (cum ar fi în timpul unei luni noi), partea luminată este orientată spre noi, iar partea întunecată este orientată în sens opus, ceea ce o face invizibilă pentru observatorii de pe Pământ.

Luna vizibilă în plină zi

Foto: PxHere
Foto: PxHere

Particulele de gaz din atmosfera noastră, în principal azot și oxigen, împrăștie lumina cu lungime de undă scurtă, cum ar fi lumina albastră și violetă.

Această împrăștiere, care implică absorbția și reemisia luminii într-o direcție diferită, conferă cerului Pământului tenta albăstruie.

Pentru a fi vizibilă în timpul zilei, Luna trebuie să învingă lumina împrăștiată a Soarelui. Pentru două sau trei zile în jurul Lunii noi, satelitul nostru natural devine invizibil pentru observatorii de pe Pământ, deoarece poziția sa pe cer înseamnă că lumina împrăștiată a Soarelui depășește Luna.

Dar, așa cum se întâmplă de obicei, apropierea relativă a Lunii de Pământ (aproximativ 384.400 de kilometri) înseamnă că lumina pe care o reflectă ne apare mai strălucitoare decât obiectele care emit sau reflectă lumina care se află la o distanță mai mare, cum ar fi stelele și planetele.

Foto: Hippopx
Foto: Hippopx

Trebuie remarcat că vizibilitatea Lunii în timpul zilei este influențată și de alți factori, inclusiv de anotimpuri și de claritatea cerului într-o anumită zi. Luna este vizibilă în timpul zilei, în medie, 25 de zile în fiecare lună.

Celelalte cinci zile au loc în jurul fazelor de lună nouă și lună plină. În apropierea fazei de Lună nouă, satelitul natural este prea aproape de Soare pentru a putea fi văzut.

Atunci când se află în apropierea lunii pline, este vizibilă doar noaptea, deoarece apare la apus și apune la răsărit.

În general, cel mai bun moment pentru a vedea Luna în timpul zilei are loc în primul sfert (la o săptămână după Luna nouă) și în al treilea sfert (la o săptămână după Luna plină).

Luna rămâne deasupra orizontului 12 ore pe zi, dar apariția ei nu coincide întotdeauna cu orele de lumină. Iarna, când zilele sunt mai scurte la latitudini medii, de exemplu, este mai puțin timp pentru ca ea să fie vizibilă în timpul zilei.

În primul trimestru, după-amiaza, satelitul nostru natural poate fi văzut ridicându-se pe cerul de est. În al treilea trimestru, va fi vizibil dimineața, apunând pe cerul vestic.

Aceste faze sunt cele mai lungi perioade în care Luna este vizibilă împreună cu Soarele pe cer, în medie cinci-șase ore pe zi.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Abonează-te gratuit la newsletter ca să primești săptămânal cele mai interesante articole, aplicații și cărți pe care le descoperim.

35 de Întrebări din Istorie, Mitologie și Tradiții

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu