De ce pterodactilii (reptilele zburătoare arhaice) nu sunt considerați dinozauri?

Dacă ești pasionat de paleontologie, indiferent cât de mult ți-ar plăcea pterodactilii, va trebui să te gândești de două ori înainte de a spune cuiva că sunt dinozaurii tăi preferați.

Încă din 1834, comunitatea științifică a considerat pterodactilul un nume informal învechit pentru membrii ordinului Pterosauria, care include toate reptilele zburătoare care au trăit în Era Mesozoică (252 de milioane până la 66 milioane de ani în urmă).

Schelet fosilizat de pterozaur. Foto: Wikimedia

Pterozaurii au fost primele reptile capabile de zbor, o performanță pe care au realizat-o folosind picioarele anterioare puternice pentru a-și lansa corpul în aer. Aripile lor erau formate dintr-o membrană de piele care era conectată la „mână” printr-un al patrulea deget alungit, nu foarte diferite de aripile cărnoase ale liliecilor.

Dar, deși pterozaurii au trăit printre dinozauri – și cu siguranță arătau ca dinozaurii pentru un ochi neavizat – cele două grupuri nu sunt la fel. (Nu te lăsa păcălit, totuși: nu aripile sunt cele care îi deosebesc. Dinozaurii au și ei niște descendenți aerieni.)

Pterozaurii și dinozaurii au avut un strămoș comun care explică asemănarea dintre aceste animale. Atât pterozaurii, cât și dinozaurii făceau parte din clasa Avemetatarsalia, din cadrul subclasei Archosauria, aceasta din urmă incluzând atât rudele apropiate ale crocodililor, cât și rudele apropiate ale dinozaurilor și pterozaurilor.

Scheletul unui pterozaur expus la Muzeul de Istorie Naturală din Arizona. Foto: Wikimedia

Totuși, în cadrul Avemetatarsalia, există o linie clară de separare: dinozaurii și rudele lor apropiate se află de o parte, în cadrul Dinosauromorpha, iar pterozaurii se află de cealaltă parte. Și, în timp ce păsările moderne revendică dinozaurii ca strămoși ai lor, toți descendenții pterozaurilor au dispărut de-a lungul erelor.

Pterozaurii și dinozaurii pot fi deosebiți prin intermediul oaselor lor. În ceea ce privește scheletul, cele două grupuri au deviat în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani, ceea ce a dus la o serie de diferențe fizice: dinozaurii, spre deosebire de pterozauri, aveau o cavitate în oasele șoldului/bazinului și o margine ca o creastă lungă la oasele membrelor anterioare.

Toate acestea înseamnă că pterozaurul era (prima) reptilă zburătoare, însă nu un dinozaur. Iar când vine vorba de reptilele antice, întotdeauna mai sunt multe de învățat și multe concepții greșite de corectat. De exemplu: 5 înșelătorii cu dinozauri care au păcălit multă lume.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu