Un studiu recent, realizat de cercetători de la Centrul pentru Ecologie și Conservare al Universității Exeter din Anglia, aduce o nouă perspectivă asupra comportamentului păsărilor sociale, în special al vrăbiilor țesătoare cu sprâncene albe din deșertul Kalahari.
Aceste păsări trăiesc în grupuri familiale unde reproducerea este rezervată unei singure perechi dominante, iar puii adulți, mai ales femelele, participă la hrănirea puilor.
Studiul a investigat de ce, în numeroase comunități animale, există o diferență de implicare între sexe în ceea ce privește ajutorul familial.
Observațiile au arătat că femelele vrăbiilor țesătoare contribuie mai mult la îngrijirea puilor și rămân un timp îndelungat în grupul familial, spre deosebire de masculi.
Inițial, se credea că sexul care petrece mai mult timp în grup contribuie mai mult deoarece beneficiază pe termen lung de pe urma cooperării, primind ajutor la rândul său de la membrii familiei.
Însă, prin monitorizarea atentă a comportamentului și mișcărilor acestor păsări, cercetătorii au ajuns la o concluzie diferită. Se pare că masculii contribuie mai puțin deoarece își dedică timpul explorării altor teritorii pentru a se stabili și a se reproduce.
Această prospectare a altor oportunități influențează investiția lor în cooperarea din cadrul familiei de origine.
Echipa de cercetare consideră că această „ipoteză a compromisului dispersiei” explică mai bine diferențele de cooperare între sexe în societățile animale, comparativ cu teoria conform căreia o ședere prelungită în grup ar aduce beneficii sporite.
Acest compromis reflectă o provocare universală pentru toate organismele vii: timpul și energia limitate fac imposibilă îndeplinirea tuturor sarcinilor în mod optim.
