Nu trebuie să fii deosebit de atent pentru a observa că fructele și legumele au o paletă largă de culori care se schimbă, de obicei, pe parcursul procesului de coacere. În general, culorile mai vii ies în evidență atunci când fructele sunt bine coapte. Dar de ce anume își schimbă fructele culoarea atunci când ajung la maturitate?
În acest articol trecem trecem în revistă factorii care duc la schimbarea culorii fructelor în timpul procesului de coacere.
Cum își schimbă fructele culoarea
Chiar dacă există numeroase tipuri de fructe, majoritatea își încep ciclul de dezvoltare cu o nuanță de verde datorită abundenței unui grup de pigmenți numiți clorofilă.
Alături de lumina Soarelui și nutrimentele din sol, clorofila este importantă în producerea unei mari părți din conținutul găsit în fructe în timpul primelor lor etape de creștere.
Doar într-un anumit moment al dezvoltării fructului (în special când sămânța este formată aproape integral) începe efectiv procesul de coacere, iar în cazul majorității fructelor acesta este declanșat de producția de etilenă, un gaz secretat în mod natural.
Producția de etilenă are loc în această etapă deoarece facilitează maturarea prin mecanisme complexe, care, practic, determină receptorii din plantă să se lege de etilenă.
Acest lucru declanșează acțiuni prin care anumite gene din fruct sunt activate, ceea ce duce la crearea diferitelor enzime care facilitează procesul de maturare. Un bun exemplu de astfel de enzime sunt amilazele, care transformă amidonul în zaharuri simple.
Pe de altă parte, pectinazele acționează prin descompunerea pereților celulari rigizi ai fructului, înmuindu-i pentru a face interiorul fructului cât mai accesibil.
În timp ce interiorul atractiv al fructului este îndulcit și făcut mai accesibil, clorofila este descompusă de enzimele hidrolitice, îndepărtând culoarea verde caracteristică a fructelor imature.
Deoarece acest proces se desfășoară oarecum inegal, unii pigmenți ajung să fie sintetizați, în timp ce alții, care au fost acolo tot timpul, dar au fost mascați de clorofilă, sunt în cele din urmă dezvăluiți.
Cei doi „vinovați” principali pentru producerea unor culori specifice sunt carotenoizii, care sunt în general responsabili pentru nuanțele portocalii și galbene ale fructelor, și antocianii, care sunt în general responsabili pentru colorațiile violacee și roșiatice.
Fructele au nevoie de culori vii pentru a deveni atractive
Din motive evidente, plantele nu se pot deplasa ca animalele, așa că au fost nevoite să dezvolte niște metode destul de ingenioase pentru a supraviețui de-a lungul mileniilor de existență a speciilor lor.
Câteva plante se bazează pe semințe ușoare, care sunt ușor de transportat de vânt, în timp ce altele produc semințe care sunt transportate și îngropate de rozătoare și mamifere.
Cu toate acestea, cea mai comună (și cu siguranță cea mai „scatologică”) tehnică se învârte în jurul producerii de fructe atrăgătoare în ochii animalelor. În acest fel, semințele pot fi consumate și vor ieși întregi din fecalele acestor creaturi, având ocazia să germineze și să se dezvolte în plante.
De fapt, pe lângă potențialul de a răspândi semințele pe scară largă, această metodă are și avantajul suplimentar de a oferi semințelor hrană suficientă, deoarece fecalele sunt bogate în materie organică.
Cu alte cuvinte, faptul că fructul își schimbă culoarea în nuanțe mai vizibile servește ca semnal potențial atractiv pentru animale, indicând că este „gata să fie devorat”.
Și alte motive pot intra în joc
În plus față de cele deja menționate, este important de precizat că pot exista și alte motive pentru care unele fructe coapte au culori neobișnuite.
De exemplu, o teorie susține că fructele albastre, maro și negre ar fi putut dezvolta aceste culori închise pentru a absorbi o cantitate mai mare de radiații, crescând astfel temperaturile necesare pentru a le accelera rata metabolică și pentru a le spori dezvoltarea.
Chiar și așa, dispersia semințelor pare să fie principalul scop din spatele colorării majorității fructelor, deoarece pulpa gustoasă și suculentă este de obicei foarte căutată de animale.
Într-adevăr, se remarcă faptul că energia alocată producerii pulpei reprezintă un cost considerabil pentru plantă, astfel încât nu ar exista un alt scop plauzibil decât acela de a atrage dispersorii și de a-și răspândi semințele.
