De ce rinocerii sunt transportați cu capul în jos pe cale aeriană? Curiozități despre rinoceri

Ca să fie feriți de braconieri și distribuiți în diverse habitate, astfel încât bazinul genetic al speciilor să rămână sănătos, rinocerii trebuie transportați adeseori în zone îndepărtate, lipsite de drumuri, unde nu se poate ajunge cu mașina.

Mulți dintre rinocerii care trebuie mutați în regiuni îndepărtate sunt transportați pe calea aerului, cu elicopterul, sedați și legați de picioare, cu capul în jos.

Rinocer transportat cu elicopterul. Foto: WWF / YouTube

Cu toate că această metodă de transport este utilizată de mai bine de zece ani, specialiștii implicați în eforturile de conservare a populațiilor de rinoceri au încercat să afle în ce măsură au de suferit rinocerii atârnați cu capul în jos imediat după ce sunt tranchilizați.

În ciuda faptului că tranchilizantele sunt opioide puternice, cu efecte secundare care pot „afecta sănătatea rinocerului și chiar duce la moarte”, cercetătorii au descoperit că riscurile au scăzut atunci când animalele au fost ridicate de picioare.

O echipă de la Universitatea Cornell, din SUA, a ajuns la concluzia că rinocerii transportați astfel beneficiază de condiții mai bune decât cei transportați în cușcă, forțați să stea pe o parte.

„Rinocerii agățați de picioare, cu capul în jos, au parte de o aerisire mai bună decât rinocerii care sunt nevoiți să stea culcați pe o parte”, concluzionează cercetătorii americani, potrivit Euronews.

În continuare, descoperă o serie de curiozități despre rinoceri, de la diferențele dintre specii, la particularități ale coarnelor pentru care sunt vânați cu atâta cruzime.

1

Există cinci specii de rinoceri

Două specii sunt africane – rinocerul alb și rinocerul negru – și trei sunt asiatice – de Sumatra, de Java și de India. La trei dintre acestea (negru, de Sumatra și de Java) nivelul de amenințare cu dispariția este considerat „critic”.

Se estimează că în sălbăticie mai există mai puțin de 70 de rinoceri de Java și 100 de Sumatra, ceea ce înseamnă că populațiile lor sunt cu adevărat amenințate cu dispariția.

2

Câte kilograme are un rinocer?

Rinocerul indian are un singur corn. Foto: Wikimedia

Chiar și rinocerii de Sumatra, care sunt cei mai mici, pot cântări 600 de kilograme. Rinocerii albi sunt cei mai mari, cântărind până la 3.500 kilograme. Având în vedere că mănâncă în principal iarbă și frunze, mărimea acestor „tancuri vii” este cu atât mai impresionantă.

3

Rinocerii albi și negri sunt, de fapt, gri

Numele rinocerilor albi și negri sunt înșelătoare, întrucât ambii sunt, de fapt, gri. Se spune că rinocerul alb și-a luat numele din cuvântul din limba afrikaans „wyd” („larg”), cu referire la buza superioară foarte lată a animalului (rinocerii negri au buza superioară ascuțită).

Exploratorii englezi au confundat acest cuvânt cu „alb” și, în consecință, au numit această specie „rinocer alb”, iar pe cealaltă – „rinocer negru” ca să le poată deosebi.

4

Cornul de rinocer este făcut din cheratină, care se găsește și în unghiile noastre

Cornul de rinocer este format din cheratină, aceeași proteină din care se formează și părul și unghiile de om. Rinocerul de Java și cel indian au un singur corn, în timp ce toate celelalte specii de rinoceri au două coarne.

Coarnele cresc continuu pe tot parcursul vieții (cornul rinocerului alb poate crește cu șapte centimetri în fiecare an, iar lungimea record este de 1.5 metri).

5

Rinocerii nu văd bine

Vederea rinocerilor este slabă – nu reușesc să vadă o persoană nemișcată la o distanță de 30 de metri. Se bazează în principal pe puternicul simț al mirosului.

6

Rinocerii de Java se mai găsesc într-un singur loc

Dintre toate speciile, rinocerul de Sumatra este cel mai mic. Foto: Wikimedia

Ultimii rinoceri de Java de pe Pământ se găsesc în Parcul Național Ujung Kulon, din Patrimoniul Mondial UNESCO. Totuși, acesta este un habitat precar…

La doar 50 de kilometri distanță se găsește un vulcan activ, care – combinat cu un tsunami de până la 10 metri înălțime (care se preconizează că va avea loc în următorii 100 de ani) – ar putea amenința 80% din teritoriul rinocerilor din Parcul Național Ujung Kulon.

De aceea, autoritățile indoneziene încearcă să găsească un loc sigur pentru ultima populație de rinoceri de Java.

7

Comunică prin strigăte, strănuturi și excremente

Rinocerii fac o serie de zgomote amuzante atunci când comunică. În timpul confruntărilor, emit un sunet ca un mârâit. Rinocerii negri pufnesc când sunt supărați și produc sunete ca de strănut ca să dea alarma atunci când sunt în pericol.

Rinocerii comunică și prin fecale și urină. Mirosind excrementele altor indivizi știu ce alte exemplare se află în zonă.

8

Rinocerii adoră noroiul

Rinocerii pot fi adesea văzuți rostogolindu-se în noroi, formând un „strat de noroi” protector ca să se răcorească, să țină insectele la distanță și să scape de paraziți.

Rinocerii asiatici sunt înotători excelenți, traversând râurile cu ușurință. În schimb, rudele lor africane se descurcă greu în apă și se pot îneca în ape adânci, astfel încât nu le rămâne decât să se tăvălească în noroi ca să se bucure de răcoare.

9

Cornul de rinocer și pericolul braconajului

Rinocer expus la Muzeul Național al Scoției. Vizitatorii sunt înștiințați că respectivul corn este o replică (după ce din muzeu au fost furate mai multe coarne autentice). Foto: Wikimedia

În ultimii zece ani, braconierii au ucis peste 7.100 de rinoceri, adică aproximativ două exemplare în fiecare zi. Bandele de braconieri devin din ce în ce mai sofisticate. În unele cazuri folosesc elicoptere ca să urmărească rinocerii.

Odată ce animalele sunt împușcate cu arme sau săgeți tranchilizante, coarnele lor sunt îndepărtate cu drujba și transportate rapid pe calea aerului. Întreaga operațiune poate dura doar zece minute și, dacă rinocerul nu este lăsat mort, de multe ori va sângera până la moarte.

Cornul de rinocer este utilizat în medicina tradițională asiatică pentru a „vindeca” diverse afecțiuni, de la cancer la mahmureală.

Iar în Vietnam, cornul este văzut ca un simbol al statutului unei persoane. Fragmentarea și pierderea habitatului sunt o amenințare din ce în ce mai mare pentru rinoceri, pe măsură ce populațiile umane cresc și infrastructura se dezvoltă, invadând spațiul vital al acestor animale.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu