Dacă există un lucru pe care toată lumea îl știe despre rechini, este că au un număr incredibil de dinți extrem de ascuțiți. Totuși, dinții de rechin sunt chiar mai interesanți decât atât.

Dinții fac parte integrantă din strategia de vânătoare a acestor prădători și îi pot chiar ajuta pe oamenii de știință să studieze specii dispărute în urmă cu zeci de milioane de ani.

Un rechin din specia Marele Alb poate avea 50 de dinți de lucru și alți 300 în diferite etape de dezvoltare. Dinții cad și sunt înlocuiți rapid, potrivit Science Direct.

Dinții funcționali ai rechinului sunt cei care sunt folosiți activ, în timp ce dinții în creștere sau în curs de dezvoltare se află imediat în spatele lor, pregătiți să ia locul dinților funcționali care cad.

Dinții de rechin, în mod surprinzător, sunt mult mai puțin rezistenți decât dinții umani. Tocmai de aceea sunt atât de ușor de găsit pe fundul oceanului și pe plajele din întreaga lume.

Dinții care cad sunt înlocuiți de ceilalți, aflați în diferite stadii de dezvoltare. Dinții rechinului nu au rădăcini, așa că se rup ușor; unii sunt înlocuiți după doar o săptămână de utilizare.

Șirurile de dinți din spatele dintelui pierdut se mișcă înainte, spre exteriorul gurii, precum treptele unei scări rulante. Chiar dacă dinții lor sunt lipsiți de rădăcini, fălcile puternice îi fac pe rechini prădători de top, cu mușcătură devastatoare.

Acest lucru este valabil pentru toate fosilele, inclusiv pentru cele de dinți de rechin. Oamenii de știință studiază dinții, iar depunerea sedimentelor în straturi ajută la aflarea vechimii dinților și a perioadei din care provin.

Se găsesc de obicei între perioadele Cretacic și Terțiar. Este nevoie de aproximativ 10.000 de ani pentru fosilizarea unui dinte de rechin.

Dintre toți dinții de rechin fosilizați care pot fi descoperiți în oceane și pe plajele din întreaga lume, dinții megalodonului sunt, de departe, cei mai râvniți. Pot măsura peste 18 centimetri lungime și sunt cei mai mari dinți de rechin descoperiți vreodată.

Megalodon a trăit de acum 23 de milioane de ani până în urmă cu aproximativ 3.6 milioane de ani, în perioada Miocenului timpuriu până la Pliocen. Este considerat unul dintre cei mai puternici prădători care au trăit vreodată.

Dinții de megalodon de 18 centimetri sunt foarte rari, dar dinții mai mici, 8-10 centimetri, sunt mai frecvenți și se pot vinde cu mii de dolari. Acești dinți sunt de obicei de culoare gri închis, negru sau maro, datorită sedimentelor în care au fost fosilizați.

Dinții de alte culori sunt mai rari și, implicit, mai scumpi. În mod obișnuit, dinții de megalodon se găsesc în America de Nord, dar au fost descoperiți pe toate continentele (cu excepția Antarcticii).

Când un rechin mușcă prada, unii dintre dinții lui se desprind, cad și ajung pe fundul oceanului sau se înfig în pradă. Acești dinți sunt înlocuiți ușor de cei din spatele lor, uneori în decurs de doar 24 de ore.

Datorită numărului mare de dinți dezvoltați de-a lungul vieții, de până la 50.000, dinții de rechin sunt destul de ușor de găsit. În unele părți ale lumii, căutarea de dinți de rechin este o activitate populară.

Spre deosebire de dinții de om, dinții de rechinului cresc în straturi. Aceasta înseamnă că dinții mai noi cresc în spatele celor vechi. Rechinii pot avea până la 15 rânduri de dinți.

În trecut, oamenii foloseau dinții de rechin ca unelte. Fixându-i pe bâte, își confecționau arme sau unelte pentru tăiat. De asemenea, dinții de rechin au fost folosiți ca podoabe și pentru pregătirea hranei.

Au fost descoperite săgeți ci vârfuri din dinți de rechin, iar pe Insula Paștelui erau folosiți pentru a scrijeli inscripții pe lemn.