5 curiozități despre Charles de Gaulle, pe care Franța l-a condamnat la moarte

Născut în orașul Lille la 22 noiembrie 1890, generalul Charles de Gaulle a fost unul dintre cei mai cunoscuți președinți ai Franței. Și-a condus țara în războiul împotriva Germaniei și a fost lider al francezilor între 1959 și 1969.

Dar, până să ajungă șef de stat, a fost prizonier de război în Germania și condamnat la moarte în propria sa țară. În acest articol îți prezentăm cinci curiozități despre Charles de Gaulle, supranumit – ca o ironie la adresa înălțimii sale – „Marele Sparanghel”.

1

A încercat să evadeze din detenție deghizat în soră medicală

Curiozitati despre Charles de Gaulle
Charles de Gaulle în 1915. Foto: Wikimedia

Charles de Gaulle a învățat germana în copilărie, la școală, și a petrecut multe vacanțe de vară în Germania, perfecționându-și cunoștințele și dobândind fluență în limba lui Goethe.

Abilitățile sale lingvistice i-au fost utile mai târziu în viață, când lupta ca soldat în Primul Război Mondial. La 2 martie 1916, de Gaulle a fost rănit și capturat de armata germană.

A fost ținut prizonier de război până în 1918. În timpul petrecut în captivitate, de Gaulle citea ziarele germane și, astfel, își informa camarazii cu privire la desfășurarea ostilităților.

Charles de Gaulle
Foto: Wikimedia

Una dintre cele mai puțin cunoscute curiozități despre Charles de Gaulle este faptul că a încercat să evadeze de cinci ori din lagăr, însă fără succes.

A încercat să scape ascunzându-se într-un coș cu lenjerie, săpând un tunel, făcând o gaură în perete și chiar deghizându-se în soră medicală pentru a-i păcăli pe gardieni.

A fost prins, însă, de fiecare dată. După fiecare încercare de evadare, fie era închis la carceră, fie i se retrăgeau privilegiile, precum accesul la ziare și tutun.

2

Curiozități despre Charles de Gaulle: A avut o sumedenie de porecle amuzante

Curiozitati despre Charles de Gaulle - Paris
De Gaulle era un om foarte înalt. În această fotografie este înfățișat alături de premierul britanic Winston Churchill. Foto: Wikimedia

De-a lungul vieții sale, de Gaulle a adunat o adevărată colecție de porecle. În timpul petrecut în lagărul de deținuți de război, camarazii l-au poreclit „Le Connétable” („Conetabilul”, comandantul suprem al armatelor regale franceze în Evul Mediu).

Multe dintre poreclele generalului aveau legătură cu înălțimea sa (avea 1.95 metri). Pentru public, cea mai amuzantă era „La Grande Asperge” („Marele Sparanghel”), iar favorita detractorilor săi era „Sot en Hauteur”, un joc de cuvinte a cărui traducere aproximativă este „Nătărăul cu Capul în Nori”.

Însuși premierul britanic Winston Churchill se referea la de Gaulle cu apelativul „Le Grand Charles”, „Marele Charles”.

3

Avea o afecțiune deosebită pentru irlandezi

De Gaulle in Irlanda
Charles de Gaulle în timpul vizitei în Irlanda. Foto: Centre Culturel Irlandais

De Gaulle era mândru de operele literare ale bunicii sale, Josephine Marie, după care a și fost botezat (numele întreg al lui de Gaulle era Charles André Joseph Marie de Gaulle).

Bunica sa a scris o biografie a naționalistului irlandez Daniel O’Connell, supranumit „eliberatorul Irlandei”, carte care l-a inspirat pe de Gaulle de-a lungul vieții, în special în ceea ce privește rezistența irlandezului la persecuția religioasă și politică.

În 1969, când a demisionat din funcția de președinte după ce a pierdut un referendum, de Gaulle și-a făcut bagajele și a decis să petreacă șase săptămâni în Irlanda, unde a insistat să viziteze mormântul eroului său, O’Connell.

De asemenea, unchiul lui de Gaulle a scris o carte despre celți, în care a cerut unirea bretonilor, scoțienilor, irlandezilor și galezilor, având în vedere moștenirea lor comună. Și această operă i-a consolidat lui de Gaulle admirația pentru spiritul irlandez.

4

Curiozități despre Charles de Gaulle: A fost condamnat la moarte de guvernul francez

Pe 17 iunie 1940, în timp ce guvernul francez negocia un armistițiu cu armata nazistă, Charles de Gaulle a fugit la Londra. Acolo, Winston Churchill i-a pus la dispoziție postul de radio BBC ca să li se adreseze francezilor aflați sub ocupație germană.

În cel mai celebru și mai apreciat discurs al său, cunoscut drept „Apelul din 18 iunie”, de Gaulle și-a îndemnat conaționalii să elibereze țara. Acest gest aproape că l-a costat viața.

La 2 august 1940, un tribunal militar l-a condamnat la moarte pentru că și-a exprimat sprijinul pentru forțele de eliberare și împotrivirea față de regimul de la Vichy, condus de mareșalul Philippe Pétain.

Petain si Hitler
Mareșalul Pétain dând mâna cu Adolf Hitler. Foto: France Culture

În timpul Primului Război Mondial, Pétain a fost erou în luptele de la Verdun, dar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a capitulat în fața lui Hitler și a colaborat cu naziștii.

5

De Gaulle nu îi avea la inimă pe americani

Există multe dovezi care artată că relația lui de Gaulle cu omologii săi americani a fost rece. Președintele american Franklin D. Roosevelt îl considera pe francez arogant și l-a eliminat din negocierile din timpul Conferinței de la Yalta din 1945, unde s-a decis soarta Germaniei și a Europei după cel de-Al Doilea Război Mondial.

De asemenea, de Gaulle s-a opus aderării Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană, fiind îngrijorat de legăturile puternice dintre Londra și Washington.

Roosevelt si de Gaulle
Roosevelt și de Gaulle se antipatizau. Foto: Le Monde Diplomatique

Mai mult, în 1966, a retras Franța din NATO în urma unei neînțelegeri cu SUA cu privire la comportamentul americanilor în Războiul din Vietnam.

Însă nici americanii nu îl vedeau cu ochi buni pe liderul francez.

„Pentru mulți americani, de Gaulle pare să întruchipeze tot ce este inacceptabil și mai reacționar în Europa”, scria un jurnalist în ediția din 23 februarie 1964 a cotidianului New York Times.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „5 curiozități despre Charles de Gaulle, pe care Franța l-a condamnat la moarte”

  1. Am văzut această greșeală repetându-se mult prea mult. Winston Churchill povestește, în Memoriile lui, cum în 1941 i-a venit ideea de a oferi rușilor o motivație mai puternică de a lupta, în felul acesta salvând vieți anglo-saxone. SUA nu era încă în război, oficial dar Franklin Delano Roosevelt era deja hotărât să intre de partea Angliei. În aceste condiții, cei doi s-au întâlnit în Canada (dominion britanic atunci) și au hotărât ceea ce lumea crede că s-a hotărât la Yalta. În 1942 Churchill s-a dus la Kremlin unde la un prânz celebru cu Stalin au negociat, pe șervețele de masă, țările care urmau să se dea Rusiei, dacă aliații ieșeau victorioși. Pentru ca istoria să nu bage de seamă cinismul (nimeni nu a cerut acordul împricinaților) acestui aranjament, s-a discutat în termeni de procentaje de interes. Astfel că România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și Bulgaria au fost declarate țări în care Rusia urma să aibă 90% interese iar aliații (USA și UK) 10%. Iugoslavia a fost 50-50 iar Grecia, favorita lui Churchill în a ține pe ruși daprte de Mediterană, urma să aibă 90% interes aliat și 10% rusesc. La Yalta doar s-au parafat doar rezultatele celor două întâlniri pomenite mai sus.

    Răspunde

Lasă un comentariu