Născut la 25 noiembrie 1915, Augusto Pinochet a fost unul dintre cei mai temuți lideri din America de Sud.
Între anii 1973 și 1990, a condus statul Chile cu mână de fier, regimul său fiind responsabil de uciderea a mii de oameni și de torturarea altor zeci de mii.
Însă statisticile nu pot reflecta în totalitate groaza în care au trăit chilienii în cei 17 ani ai regimului Pinochet, care a comis unele dintre cele mai însemnate atrocități din istoria contemporană.
În acest articol îți prezentăm șase curiozități despre Augusto Pinochet și faptele de care s-a făcut responsabil.
Și-a ucis cei mai apropiați prieteni
În iunie 1973, Augusto Pinochet avea imaginea benignă a unui bărbat de vârstă mijlocie, oarecum timid, cu legături strânse cu guvernul. Președintele de la acea vreme, Salvador Allende, îl considera un aliat loial.
Pinochet și soția sa erau prieteni buni și cu ministrul apărării, Jose Toha, și cu șeful forțelor armate chiliene, Carlos Prats, care îl trata pe Augusto ca pe un fiu. În general, lumea îl considera un om politicos, blând și loial.
Trei luni mai târziu, în septembrie 1973, Pinochet se afla în fruntea unei junte militare care răsturna guvernul printr-o lovitură de stat sângeroasă.
La ordinele sale, avioanele au bombardat reședința aliatului său Allende, care – în mod ironic – murea îngrijorat de siguranța lui Pinochet. Ministrul apărării, Jose Toha, a fost încarcerat și torturat până la moarte, în timp ce pe urmele lui Carlos Prats a fost trimis un asasin.
Astfel, în mai puțin de trei luni, Pinochet s-a transformat din prietenul apropiat în călăul celor trei.
Curiozități despre Augusto Pinochet: A transformat capitala într-un lagăr al torturii
Imediat după lovitura de stat, Santiago de Chile a devenit un adevărat infern. Militarii mergeau din ușă în ușă, căutând orice dovadă că oamenii aveau simpatii de stânga.
Studenți, scriitori, preoți și muncitori au fost trimiși în centrele de detenție care se înmulțeau ca ciupercile după ploaie.
Uneori, acestea funcționau în unitățile militare sau în sediile de poliție, dar cel mai adesea – în case obișnuite. La apogeul represiunii, în Santiago de Chile existau peste 60 de centre de detenție în care tortura era la ordinea zilei.
Cel mai infam dintre acestea era stadionul de fotbal. Timp de câteva luni după lovitura de stat, arena sportivă a fost punctul zero al unor dintre cele mai grave abuzuri. Aici au fost ținuți aproximativ 50.000 de chilieni, unii dintre ei fiind torturați sau chiar executați.
Poliția secretă a lui Pinochet excela la capitolul cruzime
Iată una dintre cele mai terifiante curiozități despre Augusto Pinochet și regimul terorii pe care l-a instaurat. Unul dintre instrumentele prin care Pinochet păstra ordinea în țară era poliția secretă, Direccion de Inteligencia Nacional („Direcția de Informații” – DINA).
Lelia Perez, o fostă deținută a DINA, avea doar 16 ani când a fost arestată. Ulterior, aceasta a relatat organizației Amnesty International clipele de groază prin care a trecut.
A descris cum a fost folosită drept „material didactic” pentru recruții DINA care învățau tehnicile de tortură. Zile la rând, a fost legată de un cadru de pat și i s-au administrat șocuri electrice până când și-a pierdut conștiența. A doua zi, întreg procesul era reluat.
Alți deținuți au fost nevoiți să trăiască abuzuri greu de imaginat.
Unora dintre victime le-au fost rupte oasele cu ciocanul, altele au fost forțate să joace ruleta rusească, ajungând să se sinucidă forțat, iar altora le-au fost zdrobite picioarele sub roțile mașinilor.
Iar acestea au fost doar câteva dintre atrocitățile pe care le-au trăit victimele DINA.
Curiozități despre Augusto Pinochet: A înființat Caravana morții
Pentru a-și consolida puterea obținută după lovitura de stat, între 30 septembrie și 22 octombrie 1973, Augusto Pinochet a pus în funcțiune așa-zisa Caravană a morții.
Aceasta era, de fapt, un detașament însărcinat cu uciderea inamicilor cu idei de stânga care supraviețuiseră loviturii de stat.
În acea perioadă, Caravana morții a străbătut țara de la sud la nord, ucigând orice om care era suspectat de legături cu stânga. Aproape 100 de oameni au căzut victime acestui detașament.
Era simpatizat de liderii mondiali
Iată una dintre cele mai surprinzătoare curiozități despre Augusto Pinochet. În ciuda atrocităților pe care le-a comis, dictatorul chilian era frecventat de liderii occidentali.
Președintele american Jimmy Carter s-a întâlnit cu el (deși, de atunci, multe dintre fotografiile care îi înfățișează împreună au fost „chiuretate” cu grijă de pe internet).
Un alt președinte al SUA, Gerald Ford, și fostul secretar de stat Henry Kissinger s-au străduit din răsputeri să îi acopere fărădelegile, în timp ce administrația Reagan a refuzat categoric să condamne încălcările drepturilor omului comise de regimul Pinochet.
De cealaltă parte a oceanului, premierul britanic Margaret Thatcher era unul dintre cei mai mari susținători ai lui Augusto Pinochet. De asemenea, și Vaticanul a închis ochii la atrocitățile comise în Chile.
A fost senator pe viață
Iată și ultima informație de pe lista noastră de curiozități despre Augusto Pinochet. În 1990, acesta a demisionat din fruntea țării, deschizând calea pentru primele alegeri (aparent) democratice.
Între 1990 și 1998, Pinochet și-a păstrat poziția de șef al forțelor armate, amenințând frecvent că se va reinstala ca dictator dacă guvernul nu acționa așa cum își dorea el.
Când, în sfârșit, a fost forțat să plece din armată, a devenit senator pe viață, având drept de veto asupra oricărei propuneri legislative. A rămas în funcție până la 10 decembrie 2006, când a murit în urma unui infarct.
Iata-ne in fata unui moment istoric, care probabil ar trebui coment6at de catre „public”, datorita unor conteradictii teribile, aferente modului de manifestare a cetatenilor chilieni, vs. situatia politica din Chile in acei ani. Am „surprins” insa si alt gen de imagini, respectiv ale unor manifestari publice, cat se poate de favorabile lui Pinochet; aparent…Momentul acela poate fi comparat cu atitudini ale segmentului uman dominat de rele simtaminte, categoric anti-crestine, din anii revolutiei sovietice, nazismului si probabil si altele. „Interesant” insa, este modul in care a fost primita respectiva „ordine guvernamentala”, respectivul regim politic, de stanga-rau sau de dreapta, cel putin la fel de rau. Asadar putem observa ca anumiti cetateni, se comporta la fel de rau, desi impartasesc doctrine politice opuse. Raul se manifesta adica, la fel, indiferent de motivele in favoarea carora actioneaza.
P.S. Care o fi insa, pozitia „filosofica” a sustinatorilor „democratiei”, de stanga sau de dreapta?.