Cum se reproduce floarea-cadavru, „falusul gigantic fără formă”

Ai crede că niciun om întreg la minte nu ar vrea să adulmece o plantă care, atunci când înflorește, miroase a șobolan mort. Chiar și așa, vizitatorii se înghesuie în grădinile botanice ca să simtă mirosul florii-cadavru.

Ținând cont de faptul că această floare înflorește pentru numai 24 de ore, la intervale cuprinse între șapte și zece ani (mai rar, chiar și la doi ani, în funcție de plantă), oportunitatea este greu de ratat.

Mirosul emanat de floare ar trebui să atragă anumite insecte. Totul face parte dintr-o înșelătorie elaborată pe care floarea o pune în scenă pentru a se putea reproduce.

Floarea puturoasă

După ce atinge înălțimea de trei metri, floarea scoate la iveală două componente care sunt esențiale pentru supraviețuirea sa. Prima este bracteea, o „fustă” de culoare sângerie care se aseamănă cu o petală circulară foarte mare.

De fapt, este o frunză modificată care, potrivit KQED Science, arată de aproape ca o bucată de carne crudă. Frunza emană o aromă asemănătoare cu iasomia, fiind o combinație ciudată din punct de vedere vizual și olfactiv.

A doua componentă este spadixul (zis și spadice), o structură galbenă, ca o baghetă, care îi conferă plantei denumirea sa științifică: Amorphophallus titanum sau, în traducere, „falusul gigantic fără formă” ori „deformat”.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Ambele componente joacă un rol în reproducerea plantei. Bracteea seamănă cu măruntaiele roșii ale unui animal mort, iar spadixul ajută la încălzirea florii, astfel încât duhoarea să fie împrăștiată cât mai bine. Aceste efecte atrag polenizatorii, insecte care își depun ouăle în animalele aflate în putrefacție.

Șiruri de flori masculine (galben) și flori feminine (portocaliu și mov) aflate într-o floare-cadavru care s-a deschis la grădina botanică a Universității Berkeley din California. Foto: Josh Cassidy / KQED

De la baza bracteei, peste 30 de substanțe chimice sunt emanate în timpul perioadei de înflorire, cu mirosuri care variază de la dulceag la cel de putrefacție.

Însă reproducerea nu are loc în aceste zone. Florile masculine și cele feminine pot fi găsite doar în interiorul plantei. La baza inflorescenței se află flori masculine, care arată precum cocenii de porumb, și flori feminine, care arată ca niște tulpini mici și bulboase.

Când floarea se deschide, florile feminine sunt gata să primească polen de la o altă floare-cadavru. Florile devin lipicioase, pentru a prinde grăunțele de polen aduse de insectele care cred că aici vor găsi un loc bun în care să își depună ouăle.

După această perioadă, florile masculine încep să emane polen, care, cu puțin noroc, va fi preluat de insecte și transportat la altă floare-cadavru.

O muscă acoperită de polen (produs de organele masculine ce pot fi văzute în fundal) stă pe organele feminine ale plantei. Deși are flori de ambele sexe, Amorphophallus titanum nu se reproduce singură, are nevoie de polen de la alți indivizi. Foto: Josh Cassidy / KQED

Insectele petrec un timp aici și apoi pleacă și, în cel mai bun caz, se acoperă cu polen pe care îl vor transporta la altă plantă. Dacă o parte din polenul produs de floarea masculină cade peste florile feminine, nu este o mare problemă.

În acest moment al procesului, floarea feminină nu mai este lipicioasă și nu mai prinde polenul. Are nevoie de material genetic diferit, de la o altă plantă.

Conservarea florii-cadavru

Desigur, când această plantă se află într-o grădină botanică, șansele de reproducere sunt mai mici decât în sălbăticie. Adeseori, celelalte plante nu se deschid simultan. Așa că biologii trebuie să dea o mână de ajutor.

Savanții pot face o gaură la baza plantei și pot aduna polenul de pe florile masculine cu o spatulă de metal. Polenul este înghețat și, ulterior, este folosit pentru a poleniza o altă floare-cadavru, aflată în alt loc.

Însă biologii nu fac această operațiune prea des, deoarece nu este benefică pentru plantă. Această procedură ar putea determina planta să își pună toată energia în semințe, ceea ce ar duce la moartea sa.

Totuși, din când în când, este nevoie de astfel de eforturi. Date fiind înfățișarea unică și înflorirea atât de rară, această plantă este o țintă populară printre braconierii din Sumatra, Indonezia, regiunea sa de origine.

De asemenea, planta este amenințată și de defrișările masive care au loc pe această insulă.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu