Cercetătorii tocmai au găsit un răspuns concret la o întrebare care îi macină de secole: cum arătau primele animale multicelulare care au existat pe Pământ?
Bureții (Porifera) au fost pentru mult timp un candidat principal pentru titlul de „primii” datorită simplității lor anatomice, precum lipsa unui sistem nervos, dar pe măsură ce istoria genetică a fost aprofundată, au apărut alternative.
Noi date sugerează că meduzele-pieptăn (ctenofore), care, contrar aparențelor, sunt înrudite doar la distanță cu adevăratele meduze, câștigă titlul de „primele”, în ciuda faptului că acestea au un sistem nervos diferențiat mai complex. Acestea sunt un exemplu clar al modului în care evoluția nu este un simplu marș către o complexitate mai mare.
Cum arătau primele animale de pe Terra?
„Cel mai recent strămoș comun al tuturor animalelor a trăit probabil cu 600 sau 700 de milioane de ani în urmă. Este greu de știut cum arătau primele animale, deoarece acestea aveau corp moale și nu au lăsat o înregistrare fosilă directă. Dar putem compara animalele care trăiesc acum pentru a învăța despre strămoșii noștri comuni”, explică Daniel Rokhsar, biolog molecular la University of California, Berkeley (SUA) și autor al studiului.
Analizele anterioare concentrate doar pe secvențele genelor au dat rezultate contradictorii, unele secvențe sugerând că bureții au fost primii, în timp ce altele indicând că este vorba de meduzele-pieptăn.
Comparând aranjamentele secvențelor de gene foarte conservate pe moleculele lor genetice (cromozomi), bioinformaticianul Darrin Schultz, de la Universitatea din Viena (Austria), și colegii săi au găsit modele care au indicat în mod clar ordinea evenimentelor evolutive.
Cercetătorii au comparat genomul nou secvenționat de la meduza-pieptăn, de la doi bureți marini, de la două animale unicelulare (choanoflagelate și amibe) și un parazit microbian de pește înrudit atât cu animalele, cât și cu ciupercile (ihtiosporee), cu alte animale mai moderne.
Legătura secvențelor de gene extrem de conservate găsite în același cromozom la toate animalele a dezvăluit un model evident. Bureții și mai multe animale moderne au toate aceleași trăsături de la un tip rar de fuziune cromozomială și eveniment de rearanjare. Dar acest lucru nu a fost prezent la meduza-pieptăn, ale cărei genomuri sunt aranjate mai asemănător cu ale celorlalte animale unicelulare, scrie Science Alert.
Meduza-pieptăn a fost primul animal
„Am găsit câteva rearanjamente împărtășite de bureți și de animalele non-ctenofore. În schimb, ctenoforele semănau cu non-animalele. Cea mai simplă explicație este că ctenoforele s-au ramificat înainte de a avea loc rearanjamentele”, spune Rokhsar.
Deci, cel mai probabil, meduzele-pieptăn au evoluat primele, urmate de bureți. Acei bureți și-au transmis apoi noul lor aranjament cromozomial amestecat către animalele descendente.
„A fost nevoie de ceva muncă de detectiv statistic pentru a ne convinge că acesta este într-adevăr un semnal clar și nu doar un zgomot întâmplător. Pentru că avem de-a face cu grupuri relativ mici de gene și poate un miliard de ani de divergență între animale și non-animale”, spune Rokhsar.
„Dar semnalul este real și susține cu tărie scenariul ctenoforele au fost primele. Singurul mod în care ipoteza alternativă în care buretele a fost primul ar putea fi adevărată ar fi dacă s-ar întâmpla mai multe rearanjamente convergente atât la bureți, cât și la animalele non-ctenofore, ceea ce este foarte improbabil”, continuă cercetătorul.
Trecutul vieții pe Terra, cu un pas mai aproape de a fi înțeles
Noile tehnici dezvoltate de echipă pentru a face această descoperire vor permite ca și alte mistere evolutive din trecutul îndepărtat să fie sondate mai precis.
„Amprentele acestui eveniment evolutiv antic sunt încă prezente în genomul animalelor sute de milioane de ani mai târziu”, spune Schultz.
„Această cercetare ne oferă context pentru a înțelege ce anume face ca animalele să fie animale. Această lucrare ne va ajuta să înțelegem funcțiile de bază pe care le împărtășim cu toții, cum ar fi modul în care simțim împrejurimile, cum mâncăm și cum ne mișcăm”, a încheiat el.
Această cercetare a fost publicată în Nature.