Cristofor Columb și echipajul lui au făcut ultima călătorie în Americi în 1502-1504, când au eșuat pe coasta insulei numite astăzi Jamaica. Numărul total al vaselor lui Cristofor Columb fusese înjumătățit (au rămas două din patru) din cauza călătoriei turbulente pe care o înduraseră.
Cele două vase rămase nu erau într-o stare prea bună. Nu numai că vasele suferiseră stricăciuni, dar și membrii echipajului fuseseră infestați cu paraziți intestinali. Astfel, Columb și oamenii săi au rămas la mila indigenilor din Jamaica și a generozității lor.
Inițial, indigenii jamaicani au fost foarte binevoitori cu acești oameni ciudați, coborâți din nave cu „pântecele” uriașe. Le-au oferit mâncare și alte lucruri esențiale, în schimbul unor bunuri primite de la echipaj.
Norocul lui Cristofor Columb se risipește
La început, toate păreau să meargă bine bine pentru Cristofor Columb și echipajul său. Însă, lucrurile au luat destul de repede o turnură nefastă.
Timp de câteva luni după ce vasele au ajuns la țărm, în ciuda generozității indigenilor, membrii echipajului lui Cristofor Columb păreau să profite de gazdele lor ospitaliere. Marinarii s-au dedat la jafuri și furturi din satele de pe țărm.
Pe lângă aceasta, păreau să aibă o foame de nepotolit. Indigenii și-au dat seama că străinii profitau cu nesimțire de ospitalitatea lor. În curând, au început să nu mai asculte cererile echipajului. Au încetat să le aducă cele necesare și i-au lăsat să se descurce singuri.
Fără mijloace de subzistență, Columb s-a retras pe navă. Și-a petrecut timpul încercând să găsească un plan de salvare a vaselor de la distrugere și a echipajului de la înfometare.
Lui Cristofor Columb îi vine o idee
Columb și-a adus aminte de „Efemeride”, o carte de astronomie pe care o avea cu el. În această carte, a găsit și a luat aminte la data de 29 februarie 1504, care ar fi trebuit să fie data eclipsei totale de Lună.
O eclipsă de Lună apare atunci când Luna trece în umbra Pământului, și astfel este ascunsă vederii pentru o scurtă perioadă de timp. Totuși, problema cu predicția din carte era că ora eclipsei de Lună nu era aceeași peste tot în lume, ci diferea în funcție de zona din care era văzut astrul.
Așadar, Columb era nesigur de perioada la care eclipsa urma să aibă loc în Jamaica.
O treabă cam riscantă
Totuși, era o idee pe care să o folosească în avantajul său. Așa că și-a luat tălmaciul, și-a adunat puterile și a decis să-i avertizeze pe conducătorii triburilor indigene că, dacă nu începeau să coopereze cât mai curând, Luna avea să dispară de pe cer.
Cristofor Columb era, fără îndoială, neliniștit. Susținuse o enormitate și făcuse o avertizare sumbră și, cu toate acestea, îi lăsase reci pe șefii triburilor. Unii au râs, în timp ce alții au considerat vorbele lui Columb drept scornelile unui nebun.
Astfel, marele explorator se întreba dacă riscul merita și dacă „Efemeridele” preziseseră eclipsa corect sau nu.
Cu toate acestea, în noaptea următoare, care era data menționată în carte, Luna chiar a dispărut de pe cer. Umbra Pământului a început să ascundă fața Lunii.
Apoi, astrul a fost redus la conturul unui cerc roșu, care nu mai semăna deloc cu Luna. Arăta mai degrabă ca un cerc de foc, semn că zeii erau furioși din cauza purtării indigenilor și că urmau să dezlănțuie împotriva lor pedepse și nenorociri.
Se instalează panica
Columb și echipajul său nu au fost singurii care au observat acest fenomen. Indigenii l-au văzut, la rândul lor. Înspăimântați, l-au căutat pe Columb și i-au cerut iertare.
Își voiau Luna iubită înapoi pe cer și erau înfricoșați de alte trucuri pe care Columb le-ar putea avea la dispoziție dacă nu îi făceau pe plac. Totuși, Columb nu avea de gând să cedeze ușor, mai ales fiindcă eclipsa avea să mai dureze un timp.
Susținând că trebuia să-și consulte zeul, s-a retras din nou în cabina sa. În timp ce indigenii așteptau cu neliniște să li se decidă soarta, Columb s-a relaxat și a urmărit o clepsidră.
După ce nisipul din clepsidră s-a scurs, a ieșit din cabină ca să le vorbească băștinașilor și să-i informeze că Luna „fusese de acord” să se întoarcă pe cer, dar că revenirea va avea loc treptat.
Desigur, Columb s-a asigurat că localnicii înțeleg că Luna a fost de acord să se întoarcă doar dacă ei aveau din nou grijă de bunăstarea echipajului.
Problemă rezolvată
Astfel, printr-un vicleșug, Cristofor Columb a obținut ce a vrut. Din ziua următoare, indigenii au devenit din nou prietenoși și le-au adus mâncare. Îi erau recunoscători fiindcă reușise să convingă Luna să se întoarcă pe cer.
Mai mult decât atât, localnicii au hrănit echipajul și l-au îngrijit vreme de alte câteva luni, până când pe coastă a ajuns un vas din Spania. Acesta l-a ajutat pe Columb să ridice ancora din nou.
Cu siguranță că, în timp ce stăteau pe țărm, dând frenetic din mâini către vasul care se îndepărta, indigenii se întrebau ce mari oameni și prieteni ai zeilor plecau de pe pământurile lor.
În scurt timp, aveau să descopere iadul pe care europenii îl vor aduce în Lumea Nouă…
În continuare, descoperă câteva coincidențe cosmice stranii despre Lună, pe care știința nu le poate explica, apoi află mai multe despre latura întunecată a lui Cristofor Columb.
Mi-a placut foarte mult! Foarte interesant, totul! FELICITARI!