Ziua în care Cristofor Columb a făcut Luna să dispară

Cristofor Columb și echipajul lui au făcut ultima lor călătorie în Americi în 1502. Ei au eșuat pe coasta Jamaicăi. Numărul total al vaselor lui Cristofor Columb fusese înjumătățit (au rămas două din patru), datorită călătoriei turbulente pe care o avuseseră de îndurat.

Cele două vase rămase nu erau nici ele într-o stare prea bună. Nu numai că vasele suferiseră stricăciuni, dar și membrii echipajului fuseseră infestați cu paraziți intestinali. Astfel, Columb și oamenii săi au rămas la mila indigenilor din Jamaica și a generozității lor.

Indigenii jamaicani au fost la început foarte binevoitori cu acești oameni ciudați coborâți din nave cu pântecele uriașe. Ei le-au asigurat oamenilor o provizie continuă de mâncare și alte lucruri esențiale, în schimbul unor bunuri primite de la echipaj.

Norocul lui Cristofor Columb se schimbă

cristofor columb

Prima debarcare a lui Cristofor Columb

La început, totul părea bine și confortabil pentru Cristofor Columb și echipajul său. Însă, lucrurile au început destul de repede să ia o turnură nefastă.

Timp de câteva luni după ce vasele au ajuns la țărm, în ciuda generozității indigenilor, membrii echipajului lui Cristofor Columb păreau să profite de gazdele lor ospitaliere. Aceștia s-au dedat la jafuri și furturi din satele de pe țărm.

Pe lângă aceasta, păreau să aibă o foame care nu se mai termina. Indigenii și-au dat seama că străinii profitau cu nesimțire de ospitalitatea lor.

În curând, au început să nu mai asculte cererile echipajului. Ei au încetat să le aducă cele necesare și i-au lăsat să se descurce singuri.

Fără mijloace de subzistență, Columb s-a retras pe navă. Și-a petrecut timpul încercând să găsească un plan de salvare a vaselor de la distrugere și a echipajului de la înfometare.

Lui Cristofor Columb îi vine o idee

cristofor columb

Ilustrație ce înfățișează băștinașii din Americi venerând eclipsele lunare. Foto: Leonard de Selva/Corbis

Columb și-a adus deodată aminte de o carte de astronomie pe care o avea cu el, numită Efemeridele. În această carte el a găsit și a luat aminte la data de 29 februarie 1504, care ar fi trebuit să fie data eclipsei totale de Lună.

O eclipsă de Lună apare atunci când Luna trece în umbra Pământului, și astfel ea este ascunsă vederii pentru o scurtă perioadă de timp. Totuși, problema cu această predicție din carte era că timpul la care eclipsa de Lună apărea în diferite părți ale lumii nu era același.

Acesta era diferit, în funcție de loc și de unghiul de vedere către Lună. Columb era nesigur de perioada la care eclipsa urma să aibă loc în Jamaica.

O treabă cam riscantă

Totuși, aceasta era o idee pe care să o folosească în avantajul său. Așa că și-a luat tălmaciul, și-a adunat puterile, și s-a decis să-i avertizeze pe conducătorii triburilor indigene că, „dacă nu începeau să coopereze cât mai curând, Luna va dispărea de pe cer”.

Cristofor Columb era, fără îndoială, neliniștit. Susținuse un lucru enorm și făcuse o avertizare feroce, care îi lăsase reci pe șefii triburilor.

Unii au râs, în timp ce alții au considerat vorbele lui Columb drept scornelile unui nebun. Astfel, marele explorator se întreba dacă riscul merita și dacă Efemeridele preziseseră eclipsa corect sau nu.

Cu toate acestea, în noaptea următoare, care era data menționată în carte, luna a dispărut de pe cer. Umbra Pământului a început să ascundă fața Lunii cu cât aceasta se ridica mai mult spre cer.

Apoi, astrul a devenit nimic mai mult decât un cerc roșu, care nu mai semăna deloc cu Luna. Părea mai mult a fi un cerc de foc care era supărat pe purtarea indigenilor și un semn de pedepse și atrocități, pe care zeii mâniați le vor dezlănțui asupra lor.

Urmează panica

cristofor columb

În cărțile care circulau în Europa, oamenii din Lumea Nouă erau deseori înfățișați ca niște monștri

Columb și echipajul său nu au fost singurii care au observat acest fenomen. Indigenii l-au văzut, de asemenea, și erau destul de înspăimântați ca să-l caute și să-i ceară iertare.

Ei își voiau Luna iubită înapoi pe cer. Le era frică de această nouă înfățișare a Lunii și de dispariția ei aproape în totalitate.

Erau înfricoșați de alte trucuri pe care Columb le-ar putea avea la dispoziție dacă nu îi făceau pe plac. Totuși, Cristofor Columb nu avea de gând să cedeze ușor, mai ales fiindcă eclipsa mai avea să dureze un timp.

Susținând că trebuie să-și consulte Dumnezeul, el s-a retras în cabina sa din nou. În timp ce indigenii așteptau cu neliniște să li se decidă soarta, Columb s-a relaxat și a urmărit o clepsidră.

Astfel, el voia să știe cât timp trebuie să treacă și când se putea întoarce din nou ca să vorbească cu indigenii. Curând, eclipsa a ajuns la punctul ei maxim și acesta a fost un semnal pentru Columb.

A ieșit imediat din cabină ca să le vorbească băștinașilor și să-i informeze că Luna „fusese de acord” să se întoarcă pe cer, dar că aceasta se va întâmpla treptat.

Desigur, el s-a asigurat că localnicii înțeleg că Luna a fost de acord să se întoarcă doar dacă ei vor avea din nou grijă de subzistența echipajului.

Problemă rezolvată

cristofor columb

Astfel, printr-un vicleșug, Cristofor Columb a obținut ce a vrut. Din ziua următoare, indigenii au devenit din nou prietenoși și le-au adus mâncare. Îi erau recunoscători, fiindcă reușise să convingă Luna să se întoarcă pe cer.

De fapt, ei au hrănit echipajul și l-au îngrijit vreme de alte câteva luni, până când un vas din Spania a sosit pe coastă. Acesta l-a ajutat pe Columb să ridice ancora din nou.

Cu siguranță că, în timp ce indigenii stăteau pe țărm, fluturând nebunește brațele către vasul care pleca, se întrebau ce mari oameni și prieteni ai zeilor plecau de pe pământurile lor.

În scurt timp, aveau să descopere iadul pe care europenii îl vor aduce în Lumea Nouă…

Decoperă și: VIDEO – Luna: coincidențe cosmice stranii pe care știința nu le poate explica

Articole fascinante

  • adela marcusanu spune:

    Mi-a placut foarte mult! Foarte interesant, totul! FELICITARI!

  • >