Creierul din Heslington și enigma celui mai vechi țesut cerebral descoperit în Europa

În 2008, arheologii care efectuau săpături în apropierea satului englez Heslington au descoperit osemintele unui om care a trăit acum 2.600 de ani. Astfel de descoperiri nu sunt o raritate, însă aceste rămășițe aveau ceva special: o parte din creierul persoanei decedate rezistase în mod aparent miraculos procesului de descompunere.

Organul, cunoscut astăzi drept creierul din Heslington, este cea mai veche bucată de țesut cerebral uman descoperită până acum în Europa.

Creierul din Heslington, rămășițele unui bărbat spânzurat

Creierul din Heslington
Foto: Axel Petzold

Datarea cu carbon a dezvăluit că bărbatul a trăit între anii 673 și 482 î.e.n. și a murit, cel mai probabil, în urma unei fracturi a coloanei vertebrale, o vătămare întâlnită frecvent în cazul spânzuraților. Nu se știe exact cine a fost bărbatul și de ce a murit astfel.

Creierul recuperat era ferm, cu o textură asemănătoare brânzei tofu, și avea 80% din volumul unui creier de adult, potrivit Science Alert.

Intrigați de starea excepțională în care se afla creierul, oamenii de știință de la University College of London au lansat o investigație amplă, iar după mai bine de 12 ani de cercetări au găsit explicația.

Într-o primă fază, cercetătorii și-au îndreptat atenția asupra proteinelor din creier, sperând să găsească o particularitate care să explice de ce organul nu s-a descompus în ritm normal.

Creierul este diferit de majoritatea celorlalte organe prin faptul că, pentru a funcționa, are nevoie să fie sprijinit de un sistem complex de asigurare a substanțelor nutritive și de eliminare a toxinelor.

Acest lucru este realizat de filamentele intermediare care fac legătura între neuroni și corpurile acestora. În anumite condiții, aceste filamente își pot păstra integritatea chiar și după deteriorarea celulelor.

În cazul creierului Heslington, însă, filamentele intermediare seamănă cu axonii din care este format un creier viu, dar sunt mai scurte și mai înguste.

Creierul din Heslington 02
Foto: Axel Petzold

Însă această diferență minoră nu explica pe deplin starea excelentă de conservare a creierului din Heslington. Cel mai probabil, spun specialiștii, mediul în care a fost păstrat organul a avut o influență covârșitoare.

În creier a pătruns un lichid acid

Axel Petzold, coordonatorul cercetării, a declarat că modul în care bărbatul a murit sau a fost îngropat ar putea fi cheia acestei enigme.

În mod normal, creierul are tendința să se descompună rapid ca urmare a unui proces numit autoliză, adică descompunerea țesutului sub acțiunea enzimelor pe care le conține.

Oamenii de știință cred că acest proces a fost întrerupt la aproximativ trei luni după moartea bărbatului. Această întrerupere ar fi putut fi cauzată de pătrunderea de lichid acid în creier, fie din cauza modului în care bărbatul a murit, fie din cauza unor evenimente petrecute la scurt timp după deces.

La un moment dat după presupusa spânzurare, capul bărbatului a fost îndepărtat și îngropat într-un sol plin de sedimente cu granulație fină.

Acest lucru este important deoarece țesuturile moi, precum creierul, se conservă cel mai bine dacă sunt uscate (mumificare), congelate sau plasate într-un mediu acid, fără aer.

Sedimentele și lichidul acid care au înconjurat craniul au creat condiții de conservare extraordinare, dar, în mod ciudat, restul capului, inclusiv părul, s-a descompus în ritm normal.

Astfel, starea remarcabilă de conservare a creierului din Heslington pare să se datoreze combinației dintre particularitățile acestui organ și factorii de mediu din locul unde a fost îngropat.

Ca să știi mai mult, citește „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Pornind de la analiza scanărilor RMN asupra creierelor unor pacienți cu probleme de memorie și ale unor persoane care practică meditația, neurologul Andrew Newberg și terapeutul Mark Robert Waldman au ajuns la concluzia că credința spirituală activă și pozitivă schimbă creierul în bine. Mai mult, credința nu este întotdeauna necesară: ateii care meditează la imagini pozitive pot obține beneficii neurologice similare. Scrisă într-un stil accesibil – cu ilustrații care subliniază modul în care experiențele spirituale afectează mintea – cartea prezintă pe larg următoarele descoperiri:

  • Rugăciunea și practica spirituală nu numai că reduc stresul și anxietatea, ci chiar încetinesc procesul de îmbătrânire prin practicarea a 12 minute de meditație în fiecare zi;
  • Contemplarea unui Dumnezeu iubitor mai degrabă decât a unui Dumnezeu răzbunător reduce anxietatea, depresia și stresul și crește sentimentele de siguranță, compasiune și dragoste;
  • În sine, fundamentalismul este benign și poate fi benefic personal, dar furia și prejudecățile generate de credințe extreme ne pot afecta permanent creierul;
  • Rugăciunea intensă și meditația schimbă permanent numeroase structuri și funcții în creier, modificând modul în care percepem realitatea.

„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” este atât o revelație a științei moderne, cât și un ghid practic prin care cititorii își pot îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională, evitând declinul mental. Newberg și Waldman arată care sunt cele mai bune modalități de a face exerciții pentru creier, derivate dintr-o varietate de practici spirituale orientale și occidentale care îmbunătățesc conștientizarea personală și empatia. De exemplu, explică de ce căscatul stimulează relaxarea și arată ce este „comunicarea prin compasiune”, o nouă tehnică de meditație care întărește relațiile cu familia și cu prietenii după mai puțin de 15 minute de practică.

„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” se găsește cu reducere pe Elefant sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu