Craterul Darvaza, Poarta iadului – Arde fără încetare de 48 de ani

Craterul Darvaza – sau Poarta iadului – arde de aproape o jumătate de secol, iar geologii care îl monitorizează nu au idee când se va opri.

În „inima” deșertului turkmen se află o gaură cu diametrul de 70 de metri, din care ies în permanență flăcări.

Această gaură care pare fără fund se deschide spre ceruri, însă dezlănțuie flăcările iadului, atrăgând sute de turiști în fiecare an și câștigându-și locul pe lista lungă a celor mai sinistre locuri de pe Pământ.

Când craterul Darvaza – botezat, pe bună dreptate, Poarta iadului – a fost descoperit, arealul era forat în căutare de petrol. Geologii sovietici acaparaseră zona, centrul Deșertului Karakum (care ocupă aproximativ 70% din Turkmenistan), și credeau că aici se află zăcăminte mari de petrol.

Craterul Darvaza, poarta spre iad
În 2013, exploratorul George Kourounis, din Canada, a devenit primul om care a coborât în craterul Dervaza. Folosind un costum și un sistem de respirat speciale, precum și un ham din kevlar, Kourounis a trecut prin temperaturi de sute de grade și a petrecut 15 minute pe fundul craterului, unde a descoperit că trăiesc bacterii, în pofida temperaturii „de iad”. Foto: caternews.com

Nu aveau de unde să știe că, de fapt, zona era un rezervor uriaș de gaz natural, deasupra căruia se formase o crustă subțire de pământ.

Când geologii au început să foreze în zona Karakum, crusta subțire ce acoperea rezervorul de gaz s-a prăbușit, nereușind să susțină greutatea utilajelor masive.

Întregul sit s-a prăbușit, dând naștere unui efect de domino care a avut drept rezultat nașterea unor cratere de-a lungul platoului deșertic.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Când s-a format craterul Darvaza, geologii și-au dat seama că aveau o problemă. Poarta iadului le înghițise utilajele de forat și din ea se scurgea acum gaz natural.

Gazul era, în mare parte, metan, care nu este deosebit de toxic, însă poate face respirația dificilă. Din cauza gazului, fauna din deșertul Karakum a început să aibă de suferit. De altfel, în scurt timp, animalele au început să moară.

Pe lângă faptul că vătăma fauna din deșert, gazul ridica încă o problemă. Gazul metan este inflamabil și o concentrație de numai 5% în aer poate cauza o explozie.

Craterul Darvaza arde fără întrerupere de 48 de ani

Concentrațiile mari de gaz care se scurgeau din craterul deschis făceau ca zona să fie expusă unui dezastru major. Așa că savanții s-au decis să elimine gazul natural printr-o metodă pe care o credeau rapidă și ușoară – incendierea Porții iadului.

În cadrul multor operațiuni de forare după gaz natural, gazul în exces care nu poate fi capturat este eliminat printr-o ardere controlată. Cunoscută drept flambare, practica este folosită în lumea întreagă.

Craterul Darvaza, poarta spre iad
Craterul Dervaza arde de aproape o jumătate de secol. Foto: Wikimedia

Așa că savanții nu făceau nimic ieșit din comun atunci când au incendiat Poarta iadului. Asta se întâmpla cu 48 de ani în urmă, în 1971. Astăzi, craterul Darvaza încă arde.

Spre deosebire de focurile controlate din alte zone de foraj pentru gaz, geologii de la Karakum nu știau care era cantitatea de gaz natural cu care aveau de-a face.

Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o ardere careva persista câteva săptămâni a devenit un incendiu care durează de decenii întregi. Și nu pare că are de gând să se oprească prea curând.

În 2010, la aproape 40 de ani după ce a început arderea, președintele Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov, a vizitat Poarta iadului și le-a ordonat geologilor să găsească o cale să oprească incendiul.

Craterul Darvaza, poarta spre iad
Președintele turkmen a cerut stingerea focului, dar – deocamdată – nu s-au găsit soluții. Foto: Wikimedia

Președintele și-a exprimat îngrijorarea că flăcările eterne ar face imposibil forajul în alte zone cu gaz. Cum rezervele de gaz natural ale Turkmenistanului se află pe locul al cincilea în lume, viitoarele foraje ar putea aduce venituri enorme acestei țări.

Însă lipsa conductelor internaționale și groapa incendiară au făcut ca eforturile de dezvoltare să se oprească. În anii scurși de la cererea președintelui nu s-a făcut niciun efort pentru stingerea flăcărilor.

Deocamdată, Poarta iadului este o cavernă extraordinară care atrage sute de vizitatori și ademenește animalele care nu sunt conștiente de pericol. Localnicii relatează că au văzut roiuri de insecte aruncându-se în crater, amețite de flăcări, fără să știe ce le așteaptă.

Pe lângă aspectul și porecla sinistră, craterul Darvaza este o priveliște care merită văzută. Contrastul între cerul senin al deșertului și adâncimile înflăcărate este de-a dreptul ireal, fiind demn de niște fotografii uimitoare și de o drumeție de o zi.

Asta, dacă se întâmplă să te găsești în Deșertul Karakum din Turkmenistan și ai câteva ore la dispoziție.


În continuare, citește și Centralia, un loc peste iad – Orașul care arde fără încetare de 50 de ani. Apoi, descoperă care este cel mai fierbinte loc populat de pe Pământ – Dallol, „poarta spre iad”.

Ca să știi mai mult

Dacă te pasionează marile descoperiri geografice și vrei să afli mai multe despre oamenii extraordinari care le-au realizat, îți recomandăm o carte captivantă: „Mari exploratori”. Citind-o, vei face o incursiune în istoria de peste 5.000 de ani a explorărilor și aventurilor, pe uscat, pe mare și chiar dincolo de granițele terestre. Alexandru cel Mare, Marco Polo, Cristofor Columb, Vasco da Gama, Magellan, Francis Drake, James Cook, Jacques-Yves Cousteau, Iuri Gagarin și Neil Armstrong sunt doar câteva dintre personajele acestor povești fascinante.

Comandă cartea „Mari exploratori” pe Cartepedia sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu