Coranul însângerat, cartea islamică scrisă cu sângele lui Saddam Hussein

Într-un seif păstrat sub moscheea Umm al-Qura din Bagdad se află un obiect care poate fi descris doar ca un paradox teologic – un obiect atât de blasfemator, încât legea islamică dictează că trebuie distrus, dar atât de sfânt, încât nu poate fi distrus. Acesta este Coranul însângerat, o copie a cărții sfinte islamice scrisă în întregime cu sângele fostului dictator irakian Saddam Hussein.

Coranul însângerat a fost comandat de Saddam la 28 aprilie 1998, cu ocazia împlinirii a 61 de ani. Dictatorul tocmai își reafirmase credința islamică după ce fiul său, Uday Hussein, supraviețuise cu greu unei tentative de asasinat petrecute la 12 decembrie 1996.

Saddam Hussein răsfoind Coranul scris cu sânge. Foto: BBC

Într-o scrisoare oficială publicată în septembrie 2000, Saddam a explicat că această carte a fost concepută ca o mulțumire adusă lui Allah pentru că l-a ferit de multe „comploturi și pericole” de-a lungul îndelungatei cariere politice:

„Viața mea a fost plină de pericole în care ar fi trebuit să pierd mult sânge… dar cum am sângerat doar puțin, am rugat pe cineva să scrie cuvintele lui Allah cu sângele meu în semn de recunoștință.”

605 pagini scrise cu sânge

Pentru a scrie cartea, Saddam l-a însărcinat pe caligraful Abbas Shakir Joody al-Baghdadi. În următorii doi ani, o asistentă i-a prelevat lui Saddam 27 de litri de sânge, pe care i-a livrat lui al-Baghdadi. După ce l-a tratat cu substanțe chimice pentru a-l stabiliza, caligraful a folosit lichidul pentru a scrie cele 114 capitole și 6.000 de versete ale cărții islamice sfinte.

Finalizată în anul 2000, cartea are 605 pagini și este scrisă cu litere de doi centimetri înălțime, cu margini decorate cu desene complicate albastre, roșii și negre. Paginile, fixate în rame cu margini aurii, au fost expuse într-un pavilion din inima moscheii Umm al-Ma’arik („Mama tuturor bătăliilor”) din Bagdad.

Moscheea, începută cam în aceeași perioadă cu Coranul însângerat și finalizată în 2001, a fost construită de Saddam pentru a sărbători presupusa lui victorie asupra forțelor Coaliției în Războiul din Golf din 1990-1991, și are minarete proiectate să semene cu rachete balistice Scud și cu țevile puștilor Kalașnikov.

Pavilionul unde se află paginile Coranului a fost în mare parte ținut încuiat și deschis doar pentru invitații speciali ai lui Saddam. Încă de la început, Coranul însângerat a declanșat furtuni de controverse în rândul clericilor islamici.

Conform legii islamice, sângele uman este considerat Najis, sau necurat din punct de vedere ritual, iar tot ceea ce atinge acesta este, de asemenea, necurat. Prin urmare, scrierea unui Coran – cuvântul divinității – cu sânge este în mod special interzisă.

Abbas al-Baghdadi, creatorul cărții, era conștient de acest lucru, dar nu a putut refuza însărcinarea de teama represaliilor din partea regimului Saddam. Într-un interviu acordat în 2003, al-Baghdadi, care în prezent locuiește în statul american Virginia, a declarat:

„Nu-mi place să vorbesc despre asta acum. A fost o parte dureroasă din viața mea și vreau să o uit.”

Imami irakieni în fața celor 605 de pagini scrise cu sângele donat de fostul dictator Saddam Hussein. Foto: Scott Peterson / Getty Images

Controversele se referă, de asemenea, la cantitatea de sânge cu care Saddam a contribuit la proiect și la cât de mult a fost folosit efectiv pentru a scrie cartea.

În cele mai multe părți ale lumii, cantitatea maximă de sânge pe care o persoană are voie să o doneze într-un an este între cinci și șase unități, deci aproximativ trei litri. În acest ritm, lui Saddam i-ar fi luat aproape nouă ani pentru a dona 27 de litri, în loc de doar doi.

Coranul însângerat este păstrat într-un seif

Acest lucru i-a făcut pe unii să speculeze că sângele nu provenea de la Saddam, ci de la un subaltern sau chiar de la deținuți de ordin politic. Cu toate acestea, având în vedere că puținele relatări ale martorilor oculari cu privire la procesul real sunt extrem de contradictorii, este puțin probabil ca această întrebare să primească vreodată un răspuns.

Coranul scris cu sânge a rămas expus până în aprilie 2003, când forțele americane au cucerit Bagdadul. În timp ce luptele învăluiau orașul, îngrijitorii moscheii au scos cartea din pavilionul său și au ascuns-o, ca să o păstreze în siguranță.

Saddam Hussein în anii ’90. Foto: Getty Images

Printre aceștia se număra șeicul Samarrai, care a ascuns pagini chiar și în propria lui casă. Samarrai este acum unul dintre principalii îngrijitori ai Coranului însângerat, care este ținut ascuns într-un seif situat sub moschee – redenumită acum Umm al-Qura („Mama tuturor orașelor”) -, după trei uși închise cu cheia.

După cum a explicat Sammarai în 2010:

„Știam că aceasta va fi foarte căutată și am luat decizia să o protejez. Dar nu este ușor. Există trei chei și niciuna dintre ele nu este ținută în același loc. Eu am una, șeful poliției din zonă are alta și există o a treia într-o altă parte a Bagdadului. Trebuie să existe o decizie a unui comitet pentru a vă lăsa să intrați.”

Coranul însângerat nu este arătat vizitatorilor aproape niciodată, fiind ținut departe de ochii curioșilor, în timp ce clericii și politicienii dezbat ce să facă cu el. Deși metoda de creare îl face necurat și blasfemator, Coranul însângerat este totuși un Coran și, prin urmare, conform tradiției islamice, nu poate fi defăimat sau distrus.

Astfel, cartea reprezintă o dilemă teologică serioasă pentru Irak. Însă Coranul însângerat este controversat nu numai din punct de vedere teologic, ci și politic, conform The Guardian.

Mulți membri ai actualului guvern irakian se tem că relicvele epocii Saddam ar putea servi drept punct de raliere pentru revizioniștii partidului Ba’ath și, prin urmare, consideră că ar trebui distruse.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu