În secolul XIX și la începutul veacului trecut, orice copil care era în stare să țină în mână o mătură era considerat apt pentru muncă. În fabricile și uzinele epocii industrializării, sute de mii de copii, captivi în sărăcie, lucrau în condiții groaznice.
Majoritatea subnutriți și fără educație, acești copii lucrau și 70 de ore pe săptămână (adică zece ore pe zi), ziua și noaptea, adesea în condiții inumane.
Copilărie furată
Forțați să se maturizeze prea repede, cum să fi avut acești copii șansa să primească o educație?
De cele mai multe ori, joaca era un cuvânt necunoscut pentru ei.
În schimbul muncii lor, copiii primeau foarte puțini bani.
Chiar și așa, reușeau să-și ajute părinții să pună o pâine pe masă.
Condițiile în care lucrau sunt inimaginabile pentru cei din epoca noastră.
Fotograful Lewis Hine a fost unul dintre cei care au documentat modul în care erau exploatați copiii prin muncă.
La începutul secolului trecut, el a călătorit în întreaga Americă pentru a documenta acest fenomen.
Ce a ieșit? O colecție impresionantă de fotografii, care rămân o mărturie peste timp.
Aceste imagini sunt foarte triste si revoltatoare in acelasi timp.Trist este faptul ca si in ziua de azi exista fenomenul acesta,mai ales in tarile slab si subdezvoltate,dar nici tarile asa numite „civilizate”nu se pot mandri ca au sters devinitiv acest gen de practici.Asa a fost mereu structurata aceasta lume,unii au prea mult,altii mult prea putin….