Arhitecții egipteni nu și-au semnat lucrările, astfel încât realizările lor impresionante – sau rămășițele lor, așa cum le vedem astăzi – pot fi identificate doar din textele despre viețile lor. Este și cazul statuilor gigantice cunoscute astăzi drept Coloșii lui Memnon.

Autorii marilor lucrări egiptene sunt menționați cu titluri precum „Maestrul constructor regal”, „Maestrul șef regal al lucrărilor de construcții” sau „Supraveghetorul construcțiilor”.

Unul dintre aceștia a fost și Amenhotep, fiul lui Hapu, preot, scrib și, în primul rând, arhitect. Trăind în vremea domniei lui Amenhotep al III-lea, din dinastia a 18-a, arhitectul Amenhotep a creat spectaculoșii coloși ai lui Memnon și alte opere impresionante de la Karnak.

Templul mortuar al lui Amenhotep al III-lea este situat pe malul vestic al fluviului Nil, vizavi de orașul Luxor, și este considerat cel mai mare templu ridicat în Egiptul Antic.

Construcția era cunoscută și sub numele de „Casa milioanelor de ani” și era înconjurată de un zid de 8.5 metri grosime. Astăzi mai stau în picioare doar fragmente din aceste edificii.

La aproximativ 500 de metri în spatele Coloșilor lui Memnon se află o uriașă stelă, pe un câmp pe care sunt împrăștiate fragmente de diverse sculpturi și monumente.

Cândva, aici era un bulevard păzit de sfincși, nenumărate statui ale lui Sekhmet, sfincși de alabastru cu cozi de crocodil și sfincși de gresie cu capete de Anubis, precum și statuia unui hipopotam în mărime naturală, sculptată în alabastru.

Uriașii protejau templul faraonic

De aproximativ 3.400 de ani, două statui gigantice din piatră, cunoscute drept Coloșii lui Memnon, păzesc templul faraonului Amenhotep al III-lea. Acesta a fost venerat ca „zeu pe pământ” atât în timpul vieții, cât și după plecarea sa din această lume.

Cele două statui masive de cuarțit, fiecare de aproximativ 20 de metri înălțime, ar putea fi reprezentări ale lui Amenhotep al III-lea (sunt grav deteriorate de la brâu în sus, deci nu se poate ști cu certitudine) și stau în fața primului pilon al templului mortuar al faraonului.

La picioarele regelui se află figurile reginelor Tiye și Mutemwiya. Una dintre cele două, statuia sudică, este mai bine conservată.

Greutatea monumentelor este estimată la 800 de tone, fără a mai lua în calcul piedestalurile pe care sunt fixate. Conform inscripțiilor, ambele statui au fost construite cu materiale provenind din carierele de cuarțit de la Gebel el-Ahmar.

Cu toate acestea, studiile petrografice efectuate recent arată că o parte a pietrei provine de la Aswan. Totuși, Coloșii lui Memnon nu sunt singurele statui masive ale lui Amenhotep al III-lea.

În 2014, arheologii au dezgropat alte statui ale faraonului – doi uriași de 16 metri înălțime reprezentându-l pe Amenhotep al III-lea așezat pe tron, realizate tot din cuarțit.

Strabon, un istoric și geograf grec care s-a născut în secolul I î.e.n., a scris despre un cutremur petrecut în anul 27 î.e.n. care a spulberat unul dintre Coloșii lui Memnon (cel nordic), provocând căderea secțiunii superioare a statuii.

Sunetul inexplicabil provenit din Coloșii lui Memnon

După ce statuile au fost deteriorate, una dintre ele a început să emită sunete ciudate la primele ore ale dimineții. Fenomenul acustic este menționat de Strabon, Pliniu cel Bătrân și alți autori antici, iar sursa acestuia s-ar putea afla în partea inferioară a colosului, lângă inscripțiile care pot fi văzute în zilele noastre.

Cum statuia s-a deteriorat de-a lungul timpului, în piatră au apărut fisuri care o făceau să „cânte” sau să „fluiere” în fiecare dimineață în zori. Indiferent care este cauza – încălzirea pietrei sau trecerea vântului prin fisuri – sunetele au dus la nașterea unei legende.

Legenda vocii lui Memnon

La romani, fenomenul era cunoscut drept „vocea lui Memnon” și a fost una dintre ciudățeniile care au atras călători în Egipt vreme de cel puțin două secole.

Mulți au vrut să audă sunetul curios emis de statuie dimineața devreme, considerându-l miraculos. Potrivit legendei, sunetul îi aducea noroc celui care îl auzea, drept pentru care oamenii au început să creadă că statuia era un oracol.

Faima s-a răspândit mult în afara Egiptului, și a ajuns atât de mare, încât Coloșii lui Memnon au atras inclusiv împărați romani dornici să asiste la această minune.

Ciudatul fenomen acustic a încetat spre finalul epocii romane, când au fost efectuare lucrări de restaurare. După lucrările efectuate la Coloșii lui Memnon în timpul lui Septimius Sever, sunetul a dispărut.

Astăzi, templul faraonului Amenhotep III este distrus. A fost „spălat” de inundații, apoi piatra a fost demontată și folosită la alte lucrări.

Și Coloșii lui Memnon sunt deteriorați, lipsindu-le fețele și coroanele regale înalte. Cu toate acestea, aceste statui antice rămân uimitoare, iar prezența lor atestă nivelul de pricepere al constructorilor străvechi.