Miraculosul Mike – Cocoșul care a trăit 18 luni fără cap

În urmă cu mai bine de 70 de ani, un fermier din Colorado a decapitat un cocoș, numai că pasărea a refuzat să moară. Cocoșul, care a devenit cunoscut sub numele de Mike, a supraviețuit timp de 18 luni și a dobândit faima internațională.

Totuși, cum a fost posibil ca Mike să trăiască fără cap pentru un timp atât de îndelungat? Iată povestea vieții (și a morții) unei păsări care, fără a cotcodăci câtuși de puțin, a atras atenția întregii lumi.

Lloyd Olsen alături de Mike, ținând în mână capul cocoșului

Pe 10 septembrie 1945, Lloyd Olsen și soția sa Clara sacrificau găini, la ferma lor din Fruita, Colorado. Olsen decapita păsările, iar soția le curăța.

Însă una dintre cele 40 sau 50 de păsări care au trecut pe sub securea lui Olsen în acea zi nu s-a comportat ca restul găinilor.

Pariuri pe capul cocoșului

Găina dădea din picioare și alerga și nu se mai oprea din zvâcnit. Pe durata nopții, fermierul a lăsat pasărea într-o ladă veche pentru mere, pe veranda fermei.

Dimineața, când s-a trezit, Lloyd Olsen a ieșit din casă ca să vadă ce se întâmplase. Pasărea era încă vie!

La acea vreme, Lloyd încă folosea destul de mult calul și căruța ca să se deplaseze. Așa că a luat cocoșul în căruță și a început să pună pariuri pe sticle de bere cu diferiți oameni, spunându-le că avea în căruță o găină fără cap, dar vie.

Mike s-a încăpățânat să trăiască și după decapitare

Zvonul despre pasărea miraculoasă fără cap s-a răspândit în Fruita. Până și un ziar local a intrat pe fir, trimițând un reporter să-i ia un interviu lui Olsen.

Două săptămâni mai târziu, un producător de spectacole itinerante, pe nume Hope Wade, a făcut o călătorie de aproape 500 de kilometri, din Salt Lake City, Utah, pentru a vedea „minunea”.

Mike-cel-fără-de-cap începe să scoată profit

Wade avea de făcut o propunere simplă: să ia găina ca parte a spectacolului itinerant și să facă niște bani. La vremea aceea, în anii ’40, familia Olsen avea o fermă mică și se lupta cu dificultăți financiare.

Așa că Lloyd a primit bucuros oferta. Mai întâi, au vizitat Salt Lake City și Universitatea din Utah, unde cocoșul a fost supus unor teste.

La vremea respectivă au început să circule zvonuri cum că savanții de la universitate au îndepărtat pe cale chirurgicală capetele multor altor găini, ca să vadă dacă vreuna avea să supraviețuiască.

În acel moment, cei de la Life Magazine au venit să se minuneze de povestea „Miraculosului Mike, cocoșul fără cap”. Hope Wade botezase pasărea în acest fel. Apoi Lloyd, Clara (soția sa) și cocoșul Mike au pornit într-un turneu prin Statele Unite.

Lloyd Olsen și soția sa, Clara

Au mers prin California și Arizona, iar Wade l-a purtat pe Mike în turneu de-a lungul sud-estului Statelor Unite. Însă cei doi soți Olsen au fost nevoiți să se întoarcă la ferma lor pentru strânsul recoltei.

Călătoria păsării a fost documentată minuțios de Clara, într-un caiet care se păstrează și astăzi în arhiva familiei urmașilor lor. Oameni din țara întreagă au trimis scrisori, vreo 40 sau 50 în total, și nu toate pozitive.

Într-o scrisoare, cei doi Olsen sunt comparați cu naziștii. Unele scrisori erau adresate greșit, către „proprietarii găinii fără cap din Colorado” (doar numele statului, așadar) și, totuși, au ajuns cumva la ferma familiei.

După acest turneu, cei doi Olsen l-au dus pe „Mike, cocoșul fără cap” în Phoenix, Arizona. Dar acolo, în primăvara lui 1947, s-a petrecut un dezastru.

Ce se întâmplă când o găină este decapitată?

Mike a devenit una dintre cele mai fotografiate păsări din istorie

Decapitarea „decuplează” creierul de restul corpului, însă pentru un scurt timp circuitele din măduva spinării încă mai au reziduuri de oxigen. Fără comanda creierului, aceste circuite se activează în mod spontan.

„Neuronii devin activi, picioarele încep să se miște. Pasărea va fugi, într-adevăr, pentru o scurtă perioadă de timp. Însă timp de aproximativ 15 minute, nicidecum 18 luni”, spune doctorul Tom Smulders, expert în găini la Centrul de Comportament și Evoluție de la Universitatea Newcastle.

De obicei, pasărea este căzută la pământ când aceste lucruri se întâmplă. Însă, în cazuri rare, neuronii vor declanșa un program motor de fugă.

Soții Olsen l-au hrănit pe Mike cu mâncare lichidă și apă, pe care i le introduceau direct în esofag. O altă funcție vitală cu care au ajutat pasărea era curățarea mucusului din gât.

Cei doi hrăneau pasărea cu o pipetă și îi curățau gâtul cu o seringă. În noaptea în care Mike a murit, soții Olsen se aflau în camera lor de motel.

Lipsit de cap, Mike era hrănit cu pipeta

Au fost treziți de sunetele scoase de pasărea care se îneca. Când au căutat seringa, și-au dat seama că o lăsaseră la caravana de spectacol. Până să găsească o alternativă, Mike s-a sufocat.

Timp de ani întregi, Lloyd a susținut că vânduse pasărea unui tip din circuitul de spectacole itinerante. Abia cu câțiva ani înainte să moară a recunoscut, într-o noapte, că pasărea murise când se afla în grija lui.

Cel mai probabil, nu voia să recunoască faptul că „o dăduse în bară” și că proverbiala cloșcă cu ouă de aur murise din cauza neatenției lui. Olsen nu voia să spună ce făcuse cu trupul păsării moarte.

Însă, oricum ai privi lucrurile, Mike, crescut ca pasăre pentru consum, trăise mult și bine.

Totuși, cum a reuși Mike să trăiască 18 luni fără cap?

Ceea ce îl surprinde pe Tom Smulders este faptul că pasărea nu a sângerat până la moarte. Faptul că a reușit să funcționeze fără cap i se pare mai ușor de explicat.

Dacă un om ar fi decapitat, ar însemna că și-ar pierde aproape în totalitate creierul. În cazul unei găini, lucrurile stau altfel.

„Ați fi uimiți să aflați cât de puțin creier se află în partea din față a capului unei găini. Creierul este în mare parte concentrat la extremitatea din spate a craniului, în spatele ochilor”, explică doctorul.

Relatările spun că ciocul, fața, ochii și o ureche a lui Mike fuseseră îndepărtate în urma loviturii de secure. Însă Smulders estimează că 80% din masa creierului său a rămas neatinsă.

Astfel, au rămas intacte porțiunile care controlau corpul găinii, inclusiv zonele responsabile cu bătaia inimii, respirația, senzația de foame și digestia.

La acea vreme, s-a sugerat faptul că Mike supraviețuise loviturii fiindcă o parte sau chiar tot trunchiul cerebral i-a rămas atașat de corp. De atunci, știința a evoluat și s-a descoperit că ceea ce atunci se numea „trunchi cerebral” face parte, de fapt, din creierul propriu-zis.

Troy Waters (strănepotul lui Olsen, fermier la rândul său) stă lângă o statuie a lui Mike din Fruita, unde în fiecare an, în luna mai, se serbează „festivalul cocoșului fără cap”

Este greu de explicat de ce nu au avut succes cei care au încercat și ei să obțină un cocoș atât de profitabil. Se pare că, în cazul lui Mike, tăietura a fost făcută exact acolo unde trebuia și un cheag de sânge apărut la timp nu l-a lăsat să sângereze până la moarte.

Cert este că alții chiar au încercat să creeze dubluri ale lui Mike. Un vecin care locuia în apropiere obișnuia să cumpere toți puii care erau de vânzare la vreo licitație.

Apoi, omul se oprea la ferma familiei cu o ladă de bere pentru Olsen și încerca să-l convingă să-i spună cum anume procedase. Lloyd primea bere gratis la fiecare dăuă săptămâni.

Vecinul era convins că Lloyd devenise bogat de pe urma cocoșului. De altfel, mulți locuitori din Fruita credeau că familia Olsen este „putred de bogată”. Bineînțeles, era vorba de o exagerare.

Olsen a făcut, totuși, ceva bani de pe urma cocoșului. A cumpărat o mașină de balotat fân și două tractoare, care i-au înlocuit calul și măgarul. În plus, și-a permis și luxul mărunt de a-și cumpăra o camionetă Chevrolet din 1946.

Cu toate acestea, Lloyd Olsen și familia sa au continuat să lucreze la fermă pentru tot restul vieții, ducându-și traiul simplu de pe o zi pe alta.

Articole fascinante

>