5 moduri în care civilizațiile lumii și-au explicat eclipsele

În lipsa unei explicații științifice, aparenta dispariție a Soarelui sau a Lunii în timpul unei eclipse ar fi un eveniment cel puțin înspăimântător. De-a lungul istoriei, eclipsele au fost văzute ca o perturbare a ordinii naturale și mulți au crezut că sunt niște semne rele.

Multe popoare antice aveau explicații spirituale (care sunt populare și astăzi) pentru eclipsele solare și cele de Lună. În acest articol îți prezentăm cum își explicau eclipsele cinci civilizații de pe tot cuprinsul planetei.

1

Chinezii și dragonul care mânca Soarele

eclipse_01
Foto: Pinterest

În China antică, se credea că eclipsele solare apăreau atunci când un dragon celest ataca și devora Soarele. Relatările chinezilor despre eclipse sunt printre cele mai vechi din lume, datând de peste 4.000 de ani.

De altfel, o astfel de relatare explică eclipsa de Soare într-un mod foarte simplu: „Soarele a fost mâncat”. Pentru a alunga dragonul și pentru a salva Soarele, oamenii băteau tobele și făceau zgomote puternice în timpul eclipsei.

Deoarece Soarele revenea întotdeauna după astfel de manifestări, este ușor de înțeles de ce această tradiție a fost perpetuată. Interesant este că, din câte se pare, chinezii antici nu erau prea deranjați de eclipsele de Lună. Un text din jurul anului 90 î.e.n. le descrie ca fiind niște „evenimente fără importanță”.

2

Indienii și demonul Rahu

eclipse_02
Foto: Pinterest

Mitologia hindusă oferă o explicație tulburătoare pentru eclipsele solare. Potrivit legendei, un demon pe nume Rahu dorea să bea nectarul zeilor și să devină, astfel, nemuritor.

Deghizat în femeie, Rahu a încercat să ia parte la un banchet al zeilor și a fost descoperit de Vishnu. Drept pedeapsă, demonul a fost decapitat imediat, iar capul său, care zboară pe cer, acoperă Soarele în timpul eclipselor.

Unele versiuni ale poveștii spun că Rahu a reușit să ia o gură din nectar, însă a fost decapitat înainte ca elixirul să ajungă în membrele sale. Capul său nemuritor, care urmărește mereu Soarele, îl prinde uneori și îl înghite.

Dar Soarele reapare mereu, deoarece Rahu nu are gâtlej, ca să-l poată înghiți.

3

Incașii – mânia zeului Soarelui

eclipse_03
Foto: Pinterest

Incașii îl venerau pe Inti, zeul atotputernic al Soarelui. Ei credeau că Inti este, în general, binevoitor, iar eclipsele solare sunt un semn al mâniei și nemulțumirii lui.

După o eclipsă, liderii spirituali încercau să afle sursa mâniei zeului și să stabilească ce sacrificii ar trebui să-i fie oferite. Deși incașii practicau rar sacrificiul uman, eu credeau că eclipsele necesită acest gest suprem.

În timpul eclipselor, postul era ceva obișnuit și împăratul se retrăgea adeseori din viața publică în timpul și după un astfel de eveniment cosmic.

4

Indigenii americani și veverița neagră

eclipse_04
Foto: Pinterest

Potrivit unei legende a tribului Choctaw, o veveriță  neagră și vicleană care mânca Soarele era motivul pentru care apăreau eclipsele. La fel ca în cazul dragonului chinezesc, veverița trebuia alungată de zgomotul asurzitor făcut de oamenii care erau martori ai eclipsei.

Triburile Ojibwa și Cree credeau în povestea unui băiat (uneori reprezentat ca fiind pitic), pe nume Tcikabis, care dorea să se răzbune pe Soare fiindcă acesta îl arsese.

În ciuda protestelor surorii lui, băiatul a prins Soarele într-o capcană, cauzând o eclipsă. Mai multe animale au încercat să elibereze Soarele din capcană, însă numai șoarecele a reușit să roadă frânghiile și să dea drumul astrului.

5

Indigenii din vestul Africii – eclipsele, cauzate de certurile între oameni

eclipse_05
Foto: Pinterest

Batammaliba sunt un popor vechi, originar din nordul statelor Togo și Benin. Potrivit legendei, furia și luptele dintre oameni au ajuns la Soare și la Lună, care au început să se lupte între ele și au cauzat o eclipsă.

Conducătoarele poporului, Puka Puka și Kuiyecoke, le-au cerut sătenilor să le arate Soarelui și Lunii că se împacă, pentru a convinge corpurile cerești să își oprească lupta.

De aceea, și acum, în timpul eclipselor, indigenii Batammaliba pun capăt certurilor vechi și se unesc pentru a încuraja astrele să facă pace.


În continuare, citește Ziua în care Cristofor Columb a făcut Luna să dispară, apoi descoperă câteva coincidențe cosmice stranii despre Lună, pe care știința nu le poate explica.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu