Amazoanele: Cine erau războinicele neînfricate menționate de grecii antici?

Potrivit mitologiei antice grecești, amazoanele erau un trib de femei războinice neînfricate, care cutreierau o vastă zonă din jurul Mării Negre, cunoscută sub numele de Sciția.

Legendele grecilor spun că amazoanele erau fiicele lui Ares, zeul războiului, și formau o societate închisă, exclusiv feminină. Se întâlneau cu bărbați doar pentru a se reproduce și doar nou-născuții de sex feminin erau păstrați în comunitate.

Se spune că membrele tribului erau pregătite încă de mici în arta războiului. Istoricul roman Marcus Junianus a scris că amazoanele erau atât de dedicate luptei, încât sânul drept le era extirpat prin cauterizare, pentru că le incomoda la mânuirea armelor (astfel, originea cuvântului „amazoană” ar fi „mazos/mastos”, care înseamnă „sân”).

Totuși, au existat aceste femei cu adevărat sau au fost doar niște personaje fictive, la fel ca multe altele din mitologia antică?

Femeile neînfricate din Sciția

Inițial, istoricii au presupus că amazoanele, menționate pentru prima dată de Homer în secolul VIII î.e.n., erau doar rodul fanteziei. Dar apoi, în anii ‘90 ai secolului XX, arheologii au început să identifice schelete antice de femeie, îngropate în mormintele războinicilor din aceeași regiune.

Pe unele schelete au fost descoperite urme de răni suferite în luptă, precum vârfuri de săgeți înfipte în oase.

Multe dintre aceste femei fuseseră îngropate alături de arme care semănau cu armele prezente în opere de artă din Grecia Antică în care fuseseră reprezentate amazoanele.

„Datorită arheologiei, acum știm că miturile privind amazoanele, considerate odinioară fantezii, conțin detalii exacte despre femeile nomade care cutreierau stepa, corespondentele istorice ale amazoanelor mitice”, a declarat Adrienne Mayor, cercetător în cadrul departamentului de istorie clasică de la Universitatea Stanford.

Aceste războinice nomade făceau parte dintr-un grup antic de triburi cunoscute sub numele de sciți, experte la călărit și trasul cu arcul.

Au trăit între anii 700 î.e.n. și 500 e.n. pe un teritoriu vast din stepa eurasiatică, ce se întinde de la Marea Neagră până la granițele actuale ale Chinei, potrivit lui Mayor.

Sciții erau un popor puternic. Aveau reputația de a fi mari băutori de vin tare (spre deosebire de greci, care amestecau vinul cu apă). Beau lapte de iapă fermentat și chiar fumau cânepă, potrivit unui articol publicat pe site-ul British Museum.

Cadavre înghețate de sciți mumificați, conservate în permafrost, dezvăluie că acești oameni își făceau numeroase tatuaje, reprezentând mai ales animale.

Societățile sciților nu erau compuse exclusiv din femei, ca în mitul grecesc, însă femeile din aceste triburi trăiau precum bărbații; foarte multe participau la vânătoare și la război, călăreau și mânuiau arcul cu mare abilitate.

Îngropate alături de cai și arme

În siturile funerare scitice au fost descoperite numeroase cadavre de femei războinice. La momentul morții, acestea aveau vârste cuprinse între 10 și 45 de ani.

Până în prezent, arheologii au identificat peste 300 de rămășițe de femei războinice îngropate alături de caii și armele lor și tot mai multe sunt descoperite în fiecare an.

Sciții nu au fost singurul grup în cadrul căruia femeile participau la război și vânătoare, iar grecii nu au fost singurii care au relatat despre amazoane și femei războinice.

În Roma Antică, Egipt, Africa de Nord, Arabia, Mesopotamia, Persia, Asia Centrală, India și China există mai multe povești captivante, unele imaginare și altele bazate pe realitate, despre femei asemănătoare amazoanelor.

De altfel, denumirea fluviului Amazon din America de Sud este legată de o astfel de poveste.

Potrivit Encyclopedia Britannica, soldatul spaniol Francisco de Orellana – creditat ca fiind primul european care a explorat Amazonul, în 1541 – a dat numele fluviului după ce ar fi fost atacat de femei războinice, pe care le-a comparat cu amazoanele.