Povestea tristă a descoperirilor lui Darwin despre incestul din familia sa

Charles Darwin a scris un întreg tratat despre impactul consangvinizării asupra plantelor și animalelor. A observat problemele de infertilitate, tendința de a fi bolnave și slabe și susceptibilitatea la boli.

Aceste descoperiri l-au făcut să se concentreze asupra celor zece copii pe care i-a avut cu verișoara sa primară și care erau bolnăvicioși.

Charles Darwin în 1854, pe când pregătea „Originea speciilor” pentru publicare. Foto: Wikimedia

Trei au murit înainte de vârsta de zece ani, iar alți trei nu au avut copii. Cercetările făcute asupra propriului arbore genealogic au scos la iveală un întreg șir de mariaje între verișori și este probabil ca familia lui Darwin să fi suferit tocmai de afecțiunile pe care savantul le cerceta.

Darwin a avut contribuții importante la știință, fiind unul dintre primii cercetători care au explorat și documentat consecințele negative asociate cu incestul și consangvinizarea.

A încrucișat plantele și animalele astfel încât să obțină progenituri consangvine și a documentat rezultatele. Un studiu recent arătă, însă, că exact același lucru se întâmpla în familia savantului.

Darwin a avut zece copii cu soția lui, Emma Wedgwood. Aceasta îi era verișoară de gradul întâi și Darwin a scris adesea despre îngrijorările lui legate de copii.

Darwin a decis să se însoare cu verișoara sa, Emma Wedgwood. Foto: Wikimedia

Trei dintre ei au murit în copilărie, după ce au contractat diferite boli infecțioase. Darwin a notat că ceilalți păreau neobișnuit de slabi și de bolnăvicioși.

Darwin însuși fusese un copil bolnăvicios, iar jurnalele sale ne oferă imaginea unui om obsedat de propria sănătate. Darwin își nota toate afecțiunile, de la palpitații cardiace și amețeală, la amorțeala resimțită în degete.

A testat toate tratamentele medicale care erau la modă pe atunci, încercând terapia acvatică și aplicându-și pe corp curent electric. A luat opiu și clorură de mercur și refuza să mănânce zahăr, unt și orice aliment cu mirodenii.

Unul dintre cele mai vizibile semne ale sănătății sale precare a fost barba sa. Una dintre problemele sale o constituia o boală de piele care făcea bărbieritul incredibil de dureros, motiv pentru care Darwin a rămas la bătrânețe cu barba sa celebră.

Charles Darwin alături de fiul său cel mai mare, William Erasmus Darwin, în 1842. Foto: Wikimedia

După moarte, a fost diagnosticat cu boala Chagas, cel mai probabil contractată după ce a fost mușcat de o insectă în America de Sud. De asemenea, s-a presupus că suferea de boala Crohn sau, probabil, de o tulburare psihosomatică de care s-a îmbolnăvit atunci când și-a dat seama cât de mult vor schimba lumea teoriile sale.

Un studiu asupra arborelui său genealogic arată că nu l-ar fi ajutat nici dacă ar fi încercat toate medicamentele și curele medicale din lume: cauza problemelor sale era genetică.

Arborele familiei Darwin nu este atât de ramificat pe cât am putea crede. Cercetătorul s-a însurat cu verișoara lui primară (Charles Darwin și Emma Wedgwood aveau un bunic comun), iar părinții Emmei, la rândul lor, erau veri de gradul al treilea.

Trei dintre frații soției lui s-au căsătorit, de asemenea, cu verișoare de gradul întâi, iar în trecutul familiei cercetătorii au descoperit mai mulți unchi care s-au însurat cu verișoarele lor.

În 1851, Darwin a fost devastat de moartea fiicei sale Annie. La acea vreme, credința îi fusese puternic zdruncinată și încetase să mai meargă la biserică. Foto: Wikimedia

Copiii lui Darwin nu sufereau de malformații evidente și nu arătau semne ale consecințelor consangvinizării, însă acestea existau cu siguranță.

Susceptibilitatea la infecțiile bacteriene este asociată cu consangvinizarea și aceasta a fost cauza morții a doi dintre copiii săi. Un copil, care nu avusese parte de o dezvoltare normală, a murit la vârsta de 18 luni.

Trei dintre cei care au ajuns la maturitate și s-au căsătorit nu au avut copii (infertilitatea este, de asemenea, asociată cu consangvinizarea). Când cercetătorii au studiat întregul arbore familial, au descoperit niște cifre tulburătoare.

Din patru generații ale familiei Wedgwood-Darwin au rezultat 176 de copii. Foarte mulți dintre ei, 21, au murit înainte de atinge vârsta de zece ani!

În 1878, tot mai celebrul Darwin era chinuit de mai multe boli. Foto: Wikimedia

Când cercetătorii au cartografiat genele lui Darwin cu un software specializat, s-a descoperit că exista probabilitatea de 1 din 50 (sau 2%) ca oricare dintre copiii săi să se nască cu o boală genetică gravă.


În completarea acestei teme, îți recomandăm trei cărți pe care sperăm că le vei găsi interesante:

  • Viața mea – Avem privilegiul de a face cunoștință cu Charles Darwin nu doar în calitate de om de știință, ci și ca prieten, tata, soț și fiu iubitor. În autobiografie, Darwin ne face părtași la existența sa de zi cu zi, ne împărtășește metodele sale de lucru, amintiri dragi din copilărie și din tinerețe – toate acestea făcând din „Viața mea” o carte înduioșătoare și totodată captivantă. Cartea este disponibilă aici.
  • Charles și Emma. Crezul familiei Darwin – Aceasta carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și, în același timp, viziunea asupra omului. Cartea este disponibilă aici.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

2 comentarii la „Povestea tristă a descoperirilor lui Darwin despre incestul din familia sa”

  1. Verisoara primara nu inseamna ruda de gradul I. Verisoara primara este de fapt o ruda de gradul III . Este mai putin grav decat se zice in articol.

    Răspunde
    • cristian, nu te lua dupa legislatia de la noi…Verisoara primara este considerata ruda de gradul I, conform arborelui genealogic, nu si cf legii testamentare din Romania. Asta te duce in eroare, e adevarat, dar cei care fac legile in Ro sunt de tot rasul..

      Răspunde

Lasă un comentariu