La Cernobîl au fost descoperite ciuperci care se hrănesc cu radiații

Indiferent că s-au confruntat cu cataclisme provocate de asteroizi sau cu fenomene climatice extreme, planeta Pământ și formele de viață care trăiesc au găsit mereu o modalitate de a supraviețui.

Recent, oamenii de știință au descoperit la Cernobîl mai multe specii de ciuperci care au o abilitate extraordinară: se hrănesc cu radiații.

Reactorul nuclear
Reactorul nuclear de la Cernobîl, în primele ore după explozie. Foto: cnn.com

 

Accidentul nuclear de la Cernobîl, din 26 aprilie 1986, a fost cel mai grav dezastru de acest tip din istorie.

Mii de oameni au murit în chinuri groaznice sau au rămas bolnavi sau mutilați pe viață din cauza cantității radiațiilor eliberate în atmosferă în acea zi fatidică.

Astăzi, la peste trei decenii de la incident, radiațiile persistă în zona Cernobîlului. Și totuși, acest loc deosebit de periculos a devenit un paradis pentru niște organisme bizare.

Oamenii de știință au descoperit cel puțin 200 de specii și 98 de genuri de ciuperci care se „hrănesc” cu radiațiile de la Cernobîl.

Sunt atrase de radiații

Radioactivitate
Radiațiile sunt încă puternice în zona reactorului nuclear. Foto: popularmechanics.com

Descoperirea uluitoare a fost documentată pentru prima dată în 1991, când savanții au găsit ciuperci crescând pe pereții reactorului nuclear abandonat, care era încă „inundat” în radiații gama.

Uimiți, cercetătorii au început să studieze organismele (cunoscute sub denumirea de „ciuperci negre”, datorită cantității mari de melanină pe care o conțin) și au descoperit trei specii diferite care se hrăneau cu radiațiile gama.

Aceste specii, Cladosporium sphaerospermum, Cryptococcus neoformans și Wangiella dermatitidis, creșteau mult mai repede în prezența radiațiilor. Mai mult, ciupercile creșteau în direcția radiațiilor, ca și cum ar fi fost atrase în mod natural de ele.

„Ciupercile colectate de la locul accidentului conțineau mai multă melanină decât ciupercile colectate din afara zonei de excluziune.

Asta înseamnă că aceste organisme s-au adaptat la mediul plin de radiații. Mai mult, am descoperit că 20% dintre ele chiar se hrăneau cu radiații”, a declarat Kashturi Venkateswaran, cercetător la NASA.

Oameni de stiinta 1
Kasthuri Venkateswaran, alături de doi interni, studiind abilitățile miraculoase ale acestor ciuperci. Foto: NASA

Deoarece conțin o cantitate mare de melanină, ciupercile sunt capabile să se alimenteze din razele gama și să le transforme în energie chimică. Acest proces se numește radiosinteză.

Acest lucru i-a determinat pe oamenii de știință să se întrebe dacă melanina din celulele pielii umane ar putea transforma, și ea, radiațiile în „hrană”, dar deocamdată părerea generală e că acest lucru nu este posibil.

Cu toate acestea, savanții nu exclud această posibilitate în ceea ce privește alte forme de viață.

„Faptul că acest fenomen apare la ciuperci crește probabilitatea ca anumite animale și plante să aibă, și ele, capacitatea de a se hrăni cu radiații”, a afirmat microbiologul Arturo Casadevall.

Trimise în spațiu pentru a fi studiate

Masuratori
Modul în care funcționează aceste ciuperci ar putea avea numeroase aplicații practice. Foto: voanoticias.com

Acum, oamenii de știință vor să afle cum ar putea ajuta omenirea ciupercile „mâncătoare” de radiații.

În primul rând, ciupercile ar putea contribui la protejarea celor expuși frecvent la radiații, precum bolnavii de cancer și inginerii care lucrează la centralele nucleare.

Oamenii de știință speră, de asemenea, că ciupercile vor putea fi utilizate pentru a dezvolta o sursă biologică de energie prin transformarea radiațiilor.

De asemenea, abilitatea unică a acestor ciuperci ar putea fi utilă în cadrul călătoriilor în spațiu. În 2016, SpaceX și NASA au trimis pe Stația Spațială Internațională mai multe tulpini de ciuperci de la Cernobîl, pentru a fi testate în condiții de imponderabilitate.

Rezultatele studiului NASA s-ar putea dovei utile pentru misiunile spațiale viitoare, oferindu-e astronauților posibilitatea de a se proteja de cantitățile uriașe de radiații cosmice.


Ți-a plăcut acest articol? Citește și Dezastrul de la Cernobîl și clipele de coșmar ce au urmat, în 17 fotografii rare. Apoi, descoperă cum arată Cernobîlul la peste 30 de ani de la dezastru: miracolul din zona toxică.

Ca să știi mai mult

Dacă te interesează subiectul accidentelor nucleare, îți recomandăm una dintre cele mai bune cărți despre evenimentele de la Cernobîl și tragediile de acolo: „Rugăciune pentru Cernobîl”. Cartea a fost interzisă în Belarus și i-a adus scriitoarei Premiul Nobel pentru Literatură. „În timp ce autoritățile sovietice au încercat să mușamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori – foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani -, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire. Cronică a trecutului și avertisment pentru viitor, cartea sa este o lucrare crucială, care, datorită forței emoționale și onestității sale, lasă o amintire de neșters în mintea cititorului.”

Comandă cartea „Rugăciune pentru Cernobîl” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu