În inima Norvegiei, o poveste veche de opt secole prinde viață datorită științei moderne. Saga regelui Sverre Sigurdsson, consemnată în anul 1197, relatează un episod sumbru petrecut la castelul Sverresborg din apropierea orașului Trondheim.
Conform acestei cronici, un cadavru a fost aruncat într-o fântână, într-o încercare macabră de a otrăvi sursa vitală de apă a comunității locale. Această narațiune istorică, odinioară considerată legendă, a devenit obiectul unei cercetări științifice riguroase.
Un studiu recent, publicat în prestigioasa revistă Cell Press iScience, aduce în prim-plan o descoperire remarcabilă.
Prin analiza ADN-ului antic, cercetătorii au reușit să confirme autenticitatea evenimentelor descrise în saga norvegiană și să dezvăluie detalii fascinante despre misteriosul „om din fântână”. Profesorul Michael D.
Martin de la Muzeul Universitar al Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie subliniază importanța acestei descoperiri, afirmând că este prima dată când o persoană menționată în textele istorice medievale este identificată prin metode științifice moderne.
Această realizare deschide noi orizonturi pentru studierea rămășițelor umane din epoca medievală și antică din întreaga Europă. Povestea acestei descoperiri începe în 1938, când oasele au fost găsite în fântâna castelului Sverresborg.
La acea vreme, limitările tehnologice au permis doar o analiză vizuală superficială. Astăzi, grație datării cu carbon radioactiv și tehnologiilor avansate de secvențiere genetică, cercetătorii au reușit să contureze o imagine complexă a individului din fântână.
Studiile efectuate în 2014 și 2016 au confirmat că rămășițele aparțin unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 și 40 de ani la momentul decesului, iar datarea cu radiocarbon a stabilit că acesta a trăit în urmă cu aproximativ 900 de ani.
Aceste descoperiri au fost completate de un studiu genomic detaliat, realizat de Dr. Martin Rene Ellegaard. Prin analiza unui eșantion dentar, echipa de cercetare a reușit să reconstituie trăsăturile fizice ale individului.
Cel mai probabil, acesta avea ochii albaștri și părul blond sau șaten deschis. Mai mult, analiza genetică a indicat că strămoșii săi proveneau din regiunea Vest-Agder, situată în sudul Norvegiei.
Această realizare științifică remarcabilă a fost posibilă datorită unei vaste baze de date genomice, care cuprinde informații despre norvegieni contemporani. Profesorul Agnar Helgason de la deCODE Genetics din Islanda a jucat un rol crucial în facilitarea accesului la aceste date de referință.
Cu toate acestea, tehnologia utilizată are și limitările sale. Procesul de prelevare a probelor a necesitat distrugerea parțială a dintelui analizat, ceea ce împiedică efectuarea unor teste ulterioare.
Din acest motiv, cercetătorii nu au putut obține informații despre eventualii agenți patogeni prezenți la momentul decesului individului. Această descoperire deschide noi perspective pentru cercetarea istorică și arheologică.
Profesorul Martin își exprimă speranța că metode similare ar putea fi aplicate în viitor pentru studierea altor figuri istorice importante, cum ar fi Sfântul Olaf, ale cărui rămășițe se presupune că sunt îngropate în catedrala din Trondheim.
Îmbinarea istoriei, arheologiei și geneticii moderne ne permite să aruncăm o nouă lumină asupra trecutului nostru, oferind o perspectivă mai nuanțată și mai complexă asupra evenimentelor și personajelor care au modelat istoria Norvegiei și a Europei medievale.
