În domeniul neuroștiințelor, cercetătorii de la Universitatea din Utah au făcut o descoperire semnificativă legată de modul în care creierul nostru gestionează timpul și învață comportamente complexe.

Ei au identificat un set specific de celule din creier care sunt esențiale pentru codificarea informațiilor legate de timp și a secvențelor de evenimente. Aceste celule, cunoscute sub denumirea de „celule ale timpului”, se aprind în momente specifice în timpul sarcinilor, acționând ca un metronom intern care ne ajută să ținem cont de timp.

Echipa a efectuat experimente pe șoareci, observând modul în care aceste celule temporale se adaptează și își reorganizează modelele de activitate pe măsură ce animalele învață noi sarcini de sincronizare.

Ei au descoperit că, la fel cum „celulele spațiale” din creier se adaptează la mediile în schimbare, celulele temporale se pot adapta și ele și pot forma modele unice corespunzătoare diferitelor contexte temporale.

Atunci când cercetătorii au blocat funcția acestor celule temporale la șoareci, animalele s-au chinuit să învețe noi sarcini bazate pe timp, demonstrând rolul esențial al acestor celule în comportamentele de sincronizare.

Autorul principal al studiului, Erin Bigus, subliniază că celulele temporale au o funcție mai complexă decât simpla urmărire a timpului.

Această cercetare nu numai că ne îmbunătățește înțelegerea modului în care creierul procesează timpul, dar are și implicații pentru afecțiuni precum boala Alzheimer, care afectează aceeași regiune a creierului responsabilă de codificarea timpului.

De asemenea, ridică întrebări cu privire la modul în care probleme precum dificultățile de percepție a timpului în ADHD și autism ar putea fi legate de cartografierea și înregistrarea de către creier a informațiilor temporale.

Concluziile acestui studiu au fost publicate în Nature Neuroscience, punând în lumină rolul critic al acestor celule temporale în percepția și înțelegerea timpului.