Durerea este mesajul senzorial pe care corpul îl trimite creierului pentru a-l anunța când și unde are loc un proces vătămător. În majoritatea cazurilor, durerea este utilă, deoarece te previne cu privire la ceva ce ar putea să-ți facă rău, precum atingerea unei suprafețe fierbinți sau instalarea unei boli.

Însă, câteodată, durerea poate fi atât de greu de suportat, încât devine ea însăși o problemă pentru organism. În acest articol îți prezentăm 15 dintre cele mai puternice dureri pe care le poate simți un om.

Fiind, în principiu, o criză intensă și acută de artrită, guta provoacă dureri cumplite. În trecut, era cunoscută drept „boala oamenilor bogați”, fiindcă una dintre cauzele gutei este dieta bogată în carbohidrați, alcool, grăsimi și carne roșie.

Practic, guta este rezultatul acumulării unei cantități prea mari de acid uric în sânge.

Aceasta poate duce la formarea unor microcristale care se depun la nivelul țesuturilor, inclusiv la nivelul articulațiilor. Aceste microcristale provoacă dureri severe, precum și umflarea și înroșirea încheieturilor.

Abcesele pot apărea oriunde în corp, însă cele dentare sunt printre cele mai dureroase, din cauză că au loc în apropierea unei multitudini de nervi. Infecția începe cu degradarea dintelui.

Pe măsură ce bacteriile se multiplică și distrug dintele, infecția devine tot mai dureroasă. În unele cazuri, se poate răspândi și la restul feței, cauzând febră severă și, în unele cazuri, moartea.

Tendonul lui Ahile este cel mai gros și mai puternic tendon din corpul uman. De aceea, atunci când se rupe, provoacă o durere cumplită.

Femurul este cel mai mare os din corpul uman și, prin urmare, ruperea lui nu este deloc amuzantă. Fracturile femurale apar de obicei în urma unui impact puternic, cum se întâmplă, de exemplu, în accidentele auto.

Este cea mai dureroasă fractură prin care poate trece un om. Procesul de vindecare este foarte dificil, durând adeseori între patru și cinci luni.

O asemenea traumă are efecte de durată, care se fac resimțite timp de mai mulți ani după incident.

Evul Mediu se poate „lăuda” cu cele mai brutale metode de execuție. Una dintre ele era cea denumită „spânzurat, tras și sfârtecat”. În primă fază, condamnatul era spânzurat până ajungea în pragul morții, moment în care era coborât din laț.

Apoi, osânditul era legat de un cal, care îl târa până la locul execuției, unde era decapitat. După moarte, trupul era sfârtecat în patru bucăți.

Nervul trigemen este ce mai mare nerv cranian. Este un nerv mixt, alcătuit din trei ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar și nervul mandibular. Când nervul trigemen este vătămat, durerile sunt de nesuportat.

Cei care suferă de nevralgie trigeminală au descris-o ca fiind ca un trăsnet care te lovește în cap. Crizele de nevralgie trigeminală pot fi cauzate de acțiuni simple, precum periajul dentar sau aplicarea machiajului.

Cunoscută și ca „moartea printr-o mie de tăieturi”, această formă de execuție a fost folosită în China și Vietnam până în secolul XX.

Corpul condamnatului era tăiat, încet și metodic, în bucăți. Intenția era de a păstra victima în viață cât mai mult timp posibil, pentru a prelungi și exacerba durerea.

Tetanosul este o infecție bacteriană gravă, provocată de clostridium tetani. Bacteria pătrunde în organism în urma traumatismelor, prin plăgile provocate prin tăiere, înțepare sau cauzate de mușcături.

Infecția se manifestă prin spasme musculare, care încep la nivelul maxilarului și se răspândesc treptat în întregul corp. Durează câteva minute și apar cu frecvență mare. Spasmele pot fi atât de severe, încât produc uneori fracturi ale oaselor.

De asemenea, spasmele ce au loc la nivelul feței și gâtului pot obstrucționa căile respiratorii, cauzând uneori moartea. Din fericire, există vaccinul antitetanos, care protejează împotriva infectării cu această bacterie.

Majoritatea cazurilor de tetanos din ziua de astăzi sunt cauzate de lipsa accesului la acest vaccin sau la tratament medical.

Una dintre cele mai dureroase experiențe prin care poate trece corpul uman este, fără îndoială, nașterea. Unele femei spun că această durere se aseamănă cu senzația sfâșierii organelor interne.

Practicată mai ales între secolele VI î.e.n. și IV e.n. (dar și azi, în țări precum Arabia Saudită), crucificarea a fost una dintre cele mai atroce metode de execuție din istorie.

Condamnatul era legat sau țintuit în cuie de o cruce mare de lemn și lăsat acolo până murea. Practic, crucificarea a fost gândită pentru a ține victima în viață și în dureri cât mai mult timp posibil.

De obicei, condamnatul sângera până la moarte sau se stingea din cauza setei. Dacă avea noroc, era răpus de căldura extremă sau de frigul insuportabil.

Peritoneul este o membrană subțire, care căptușește peretele cavității abdomenului și acoperă organele din această cavitate.

De aceea, când peritoneul se inflamează, durerile sunt cumplite. Netratată, peritonita este aproape întotdeauna fatală.

Sindromul Irukandji este cauzat de înțepătura meduzei cu același nume, care poate fi întâlnită pe coasta Australiei. Înțepătura meduzei Irukandji este extrem de dureroasă, iar durerea nu poate fi calmată nici cu doze mari de morfină.

Iar efectele distrugătoare ale veninului acestei meduze nu se opresc aici. Veninul afectează și psihicul victimei, cauzându-i un sentiment de moarte inevitabilă.

Acest sentiment este atât de puternic, încât unii pacienți își imploră doctorul să îi ucidă și să le pună capăt suferinței. Simptomele persistă timp de mai multe săptămâni, chiar și cu îngrijire medicală corespunzătoare.

Fie că apare la testicule sau la ovare, torsiunea implică răsucirea gonadelor, decuplându-le de la alimentarea cu sânge. Este un proces foarte dureros și, de cele mai multe ori, necesită o intervenție chirurgicală.

Pietrele la rinichi sunt depuneri de minerale în rinichi, cauzând dureri, febră ridicată, vomă și urinarea cu sânge. Singura cale de a elimina pietrele, în afară de intervenția chirurgicală, este trecerea lor prin tractul urinar.

Acest din urmă proces este extrem de dureros. A fost comparat de unii pacienți cu senzația de introducere în uretră a unui cui încins.

Deși sunt mai puțin vătămătoare decât arsurile de gradele trei și patru, arsurile de gradul doi sunt cele mai dureroase.

Asta, deoarece arsurile de gradele trei și patru vatămă adeseori terminațiile nervoase, anulând capacitatea de a simți durere în locurile arse.

Arsurile de gradul doi distrug doar stratul superior al pielii, o experiență teribil de dureroasă.