Republica Islanda există doar din 1944, însă această țară se poate lăuda cu cel mai vechi parlament din lume. Începând cu secolul IX, vikingii de pe teritoriul de azi al Norvegiei au fost primii care s-au stabilit pe insulă, aducând cu ei alți scandinavi și sclavi de origine galeză.
În 930, a fost fondat Althing, cel mai vechi parlament din lume, în Thingvellir. Aici, liderii insulei se adunau pentru a face dreptate și a da legi.
Fiind un eveniment anual, adunarea de la Althing era un fel de festival. Toți oamenii liberi erau bineveniți și veneau de pe toată insula, ridicând tabere. Pe lângă liderii politici, la adunare participau și negustorii cu familiile lor.
Un membru important al Althing-ului era așa-zisul speaker, care prezida ședințele așezat pe Piatra Legii (sau Logberg). Cum legile nu erau strânse într-un cod scris, acest cuvântător enumera verbal legile în vigoare în fața întregii mulțimi.
Althing-ul includea și Logretta, ramura legislativă. Pe lângă speaker, 39 de căpetenii de pe insulă adoptau legi, le revizuiau pe cele existente și evaluau procesele din justiție.
În 965, insula a fost împărțită în patru și în fiecare dintre cele patru secțiuni a fost creat un tribunal compus din 36 de judecători. În secolul XI, a apărut un fel de curte supremă, Fimmtardomur.
Cel mai vechi parlament din lume a fost fondat în anul 930
În 1262, lucrurile au început să se schimbe. Insula a intrat sub suveranitatea Norvegiei, al cărei rege deținea acum puterea executivă asupra islandezilor, împărțind puterea legislativă cu ramura Logretta a Althing-ului.
Legile adoptate de Logretta trebuiau aprobate de rege. Însă și inversul era valabil: legile date de rege trebuiau aprobate de Althing. Era un sistem democratic avansat pentru epoca aceea.
După o serie de căsătorii între casele regale, norvegienii și islandezii au intrat sub suveranitate daneză, la sfârșitul secolului XIV. Aceasta limita mult puterile Althing-ului, obligându-i pe islandezi să renunțe la autonomie în favoarea monarhiei daneze.
Cel mai vechi parlament din lume a funcționat ca un tribunal până în 1800, când a fost dizolvat în întregime printr-un decret danez. Însă Althing-ul a fost restabilit în 1845, deși avea puteri limitate, consultative.
Cei eligibili să voteze în acest parlament erau „oameni suficient de înstăriți” cu vârsta de cel puțin 25 de ani. Nu era tocmai sufragiu universal, însă era o formă semnificativă de reprezentativitate pentru acel timp.
În 1874, cel mai vechi parlament din lume a primit și mai multe puteri legislative, deși încă se supunea decretelor regale, și a fost împărțit într-o cameră superioară și o cameră inferioară. În 1903, Islanda a primit dreptul să se conducă singură printr-un guvern parlamentar.
Pașii către autonomie au urmat în succesiune rapidă în următorii 25 de ani. Legea Uniunii din 1918 declara că Islanda este un stat autonom, ce rămâne unit cu Danemarca. Legea urma să aibă efect timp de 25 de ani, după care fiecare parte putea decide dacă să rămână sau nu în uniune.
Din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, Legea Uniunii a fost revizuită mai repede decât se preconizase. Invazia germană din Danemarca a tăiat legăturile dintre rege și Islanda, oferind Islandei independența formală.
Althing-ul, alături de un reprezentant al coroanei daneze, a votat pentru anularea Legii Uniunii. Într-o ședință oficială a Althing-ului, ținută în iunie 1944, a fost înființată oficial Republica Islanda.
Althing-ul se distinge de alte adunări parlamentare, deoarece a fost primul organism legislativ național, adunând liderii și legislatorii de pe întreaga insulă. Sediul oficial se află acum în Reykjavik, în Althingshus, clădire construită în 1881. Adunarea este compusă din 63 de membri aleși prin vot secret.
