Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului, cel mai mare bolovan transportat de oameni

În Piața Senatului din Sankt Petersburg, Rusia, se află o statuie ecvestră magnifică a fondatorului orașului, Petru cel Mare. Cunoscută sub numele de Călărețul de Bronz, după un poem clasic al lui Aleksandr Pușkin, statuia a fost comandată de Ecaterina cea Mare ca un omagiu adus faimosului său predecesor.

Fiind o prințesă germană care s-a căsătorit cu un membru al familiei Romanov, Ecaterina nu avea nicio pretenție legală la tron și a dorit să se reprezinte pe sine ca moștenitoare de drept a lui Petru.

Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului
Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului. Foto: Matt Malto / Flickr

Nerăbdătoare să se lege de Petru cel Mare pentru a dobândi legitimitate în ochii poporului, l-a angajat pe sculptorul francez Étienne Maurice Falconet ca să ducă la îndeplinire această sarcină.

Statuia a fost dezvelită în 1782 și îl înfățișează pe Petru cel Mare eroic pe calul său, cu brațul întins îndreptat spre Neva. Calul calcă în picioare un șarpe, un animal ce reprezintă trădarea, răul și dușmanii lui Petru și ai reformei sale.

Statuia în sine este splendidă, dar elementul și mai interesant este piedestalul pe care este așezată. Călărețul de Bronz se află pe un bolovan enorm care a fost scos din pământ la Lakhta, la aproximativ 10 kilometri distanță.

A fost dezgropat în 1768, transportat la locul actual și transformat în piedestal pentru statuie. Este cea mai mare piatră transportată vreodată de oameni.

Bolovanului i se spune Piatra Tunetului datorită unei legende conform căreia tunetul a despicat o bucată din piatră. Marea dilemă pentru sculptorul Falconet a fost cum să mute un bolovan atât de mare până la Sankt Petersburg.

Falconet a vrut să lucreze la tăierea stâncii chiar acolo unde se afla aceasta, dar Ecaterina cea Mare a ordonat ca piatra să fie mutată înainte de a fi prelucrată.

Bolovanul era pe jumătate înfipt în pământ, pe teren mlăștinos, așa că prima problemă a fost scoaterea lui din noroi. Marinos Carburis, un grec din Insula Kefallonia și care se întâmpla să fie locotenent-colonel în armata rusă, s-a oferit să se ocupe de acest proiect.

Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului
Transportarea Pietrei Tunetului în prezența Ecaterinei cea Mare. Gravură de I. F. Schley. Foto: Wikimedia

Carburis, care studiase ingineria la Viena, este considerat primul grec care a obținut o diplomă de inginer. Planul lui era să aștepte să vină iarna, când solul avea să înghețe, și apoi să tragă piatra până la mare, unde să fie expediată și transportată în oraș.

A trasat o cale ferată și a proiectat o sanie metalică, suport pentru bolovan, folosind sfere de bronz cu diametrul de 15 centimetri, pentru a reduce frecarea.

Deși este vorba de un design incredibil de simplu, rulmenții cu bile aveau să fie inventați oficial abia două decenii mai târziu, când fierarul galez Philip Vaughan a înregistrat brevetul primului rulment cu bile modern, în 1798, în ciuda faptului că exemple de rulmenți cu bile se găsesc în mașinile istorice încă din epoca romană.

După ce Carburis a pus bazele, 400 de oameni au avut nevoie de nouă luni pentru a transporta piatra de la locul unde a fost descoperită până în oraș. În tot acest timp, pietrarii au continuat să modeleze imensul bloc de granit în încercarea de a-i mai scădea greutatea, astfel încât transportul să fie mai ușor.

Când a fost extras din pământ, bolovanul cântărea peste 1.500 de tone. În momentul în care a ajuns la Sankt Petersburg, avea circa 1.250 de tone. Transportul a fost realizat în întregime de oameni; nu au fost folosite animale sau mașini în acest proces.

În timp ce bolovanul era transportat, Ecaterina vizita periodic șantierul, pentru a supraveghea progresul lucrărilor. Cabestanul mai mare a fost rotit de 32 de oameni, acesta abia mișcând piatra.

O altă complicație a fost disponibilitatea a doar 100 de metri de șine, care trebuiau să fie demontate, odată ce bolovanul trecea peste ele, și așezate din nou în fața lui, în mod constant.

Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului
Dezvelirea Călărețului de Bronz în prezența mulțimii din Sankt Petersburg. Gravură de A. K. Melnikov. Foto: Wikimedia

Cu toate acestea, muncitorii avansau peste 150 de metri pe zi atunci când se aflau pe teren plan. Odată ce bolovanul a ajuns la malul mării, au fost construite un dig special și o barjă enormă destinată exclusiv Pietrei Tunetului.

Vasul a trebuit să fie susținut de o parte și de alta de două nave de război. Din fericire, călătoria a fost scurtă, iar piatra a ajuns la destinație în 1770, după aproape doi ani de muncă.

O mulțime mare s-a adunat pe docuri pentru a asista la descărcarea ei, operațiunea fiind o adevărată performanță, având în vedere mărimea și greutatea încărcăturii.

Pentru a descărca piatra în apropierea malului Nevei, s-a folosit o tehnică ce fusese deja folosită în timpul încărcării – nava a fost scufundată și așezată pe piloni înfipți în prealabil pe fundul râului, ceea ce a făcut posibilă deplasarea pietrei până la mal.

Călărețul de Bronz de pe Piatra Tunetului
Iazul Petrovski. Foto: Wikimedia

După ce bolovanul a fost scos din pământ, a lăsat o groapă enormă, de câteva ori mai mare decât bolovanul însuși. Această groapă există și astăzi, sub forma unui iaz cu dimensiunea de aproximativ o jumătate de hectar. Este înconjurat de un bastion construit din pietre scoase din aceeași groapă.

Iazul Petrovski, așa cum este numit, este acum o arie protejată.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu