De secole, astronomii și fizicienii au privit spre cer încercând să înțeleagă misterele universului. Între progrese și neînțelegeri, nu au lipsit oamenii de știință care să dezvolte diferite ecuații sau să formuleze teorii despre planete, galaxii și stele. Și abia în ultimii ani, una dintre cele mai importante astrofiziciene a primit recunoașterea cuvenită pentru munca sa.
Cecilia Payne-Gaposchkin a fost primul om care a sugerat și a demonstrat că Soarele este alcătuit în principal din hidrogen și heliu. Aceasta, într-o perioadă în care se considera că Soarele avea o compoziție similară cu cea a Pământului.
La mai bine de patru decenii de la moartea lui Payne, munca ei este considerată fundamentală pentru progresul astronomiei, în ciuda tuturor obstacolelor pe care a trebuit să le depășească în timpul vieții.
Cecilia Payne a avut parte de un început promițător
Cecilia Payne-Gaposchkin s-a născut la 10 mai 1900 în Wendover, un orășel de lângă Londra. Acolo a avut ocazia să studieze la o școală de fete. Cecilia a devenit o cititoare pasionată, care găsea „amuzante” cărțile lui Platon.
La școală, a învățat, de asemenea, să facă „exerciții de aritmetică mentale” și a fost încurajată să memoreze poezii lungi; Cecilia a spus că acest lucru a ajutat-o mai târziu în activitatea sa științifică, deoarece i-a dezvoltat memoria la un nivel foarte ridicat.
La vârsta de 12 ani, Cecilia știa deja latina și vorbea franceza și germana. Știa algebră până la nivelul ecuațiilor pătrate și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, a devenit și o pianistă pricepută.
Fixarea traiectoriei
Când a terminat liceul – la acel moment se mutase deja de ceva vreme la Londra cu familia – Cecilia a decis să studieze științele la Universitatea Cambridge. Deoarece familia ei nu își putea permite efortul financiar, Cecilia a sfârșit prin a obține singura bursă oferită de universitate, care i-a acoperit toate costurile.
A început la Cambridge ca studentă la botanică, dar în cele din urmă s-a orientat spre fizică, mai ales după ce a descoperit că Ernest Rutherford era responsabil de Laboratorul Cavendish, unde a ajuns să lucreze ceva mai târziu.
Acolo, a intrat în contact cu mai mulți laureați ai Premiului Nobel, inclusiv cu descoperitorul electronului, J. J. Thomson, și cu Rutherford însuși. De asemenea, a putut asista la prelegeri despre atomul lui Bohr, ținute de Niels Bohr însuși.
Cecilia Payne și drumul spre stele
În 1923, Cecilia s-a mutat în Statele Unite, la invitația lui Harlow Shapley, directorul Observatorului de la Harvard. Shapley, însă, a fost o figură dubioasă în viața Ceciliei.
Pe de o parte, a încurajat-o în cercetare. Pe de altă parte, a plătit-o prost pentru munca ei și, de asemenea, nu a promovat-o niciodată în ierarhia profesională, ba chiar a sfătuit o altă instituție să nu o angajeze pentru un post important.
În timpul studiilor de la Harvard, Cecilia a folosit o ecuație de ionizare pentru a interpreta datele pe care le adunase ea însăși. Astfel, a descoperit că stelele aveau hidrogen și heliu în compoziția lor primară.
Cu toate acestea, Henry Norris Russell, care era consilierul Ceciliei, credea că descoperirea era greșită și i-a sugerat să nu o publice. Ani mai târziu, Russell însuși a ajuns la același rezultat, folosind o metodologie diferită și, în cele din urmă, și-a asumat meritele pentru „descoperire”.
Cecilia a obținut mai multă autonomie abia în 1956, când a devenit șefa Departamentului de Astronomie de la Harvard, unde a continuat până la pensionare, în 1966.
Cu toate acestea, contribuția sa la știință a devenit cunoscută abia după moartea ei (a decedat la 79 de ani, la 7 decembrie 1979). Astăzi, este posibil doar să speculăm ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi primit mai devreme o promovare sau dacă munca ei ar fi fost recunoscută.
Într-una dintre conferințele sale de la Harvard, a devenit celebră pentru sfatul pe care l-a dat femeilor care intenționau să-i calce pe urme:
„Nu urmați o carieră științifică pentru faimă sau bani… Urmați o carieră științifică doar dacă nimic altceva nu vă aduce satisfacție, pentru că nimic altceva este, probabil, ceea ce veți obține. Răsplata ta este lărgirea orizontului pe măsură ce urci. Și dacă primești această recompensă, nu vei mai dori alta.”
