Cea mai zgomotoasă pasăre din lume „țipă” mai tare decât o sirenă de poliție

Coregrafia bizară face ca melodia să fie și mai ieșită din comun: masculul se întoarce cu fața către femelă abia după ultima notă. 

Fiecare specie abordează într-un mod diferit perioada împerecherii. Termenul de „împăunare”, de exemplu, este direct legat de obiceiul acestui animal de a-și expune culorile frumoase.

Pentru pasărea-clopot, se pare că strategia cea mai potrivită este să încerce pur și simplu să-i spargă timpanele potențialului partener. Din nefericire pentru exemplarul curtat, această specie produce cel mai puternic sunet înregistrat vreodată la o pasăre.

De fapt, aceste păsări tropicale produc un sunet atât de „asurzitor”, încât, atunci când cântă împreună, scot un zgomot seamănă cu cele produse de „mai mulți fierari care se iau la întrecere”.

Această descriere provine dintr-un interviu cu Arthur Gomes din New York Times. Gomes este student la biologie la Universitatea Sao Paulo din Brazilia și a contribuit la noile cercetări publicate în revista Current Biology.

Expertul brazilian în păsări Caio Brito descrie cântecul asurzitor al păsării ca fiind „ciudat, metalic și oarecum extraterestru”. Având o intensitate de 125.4 decibeli, sunetul este mai puternic decât cel produs de o drujbă sau un concert în aer liber.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Intensitatea sunetului depășește cu mult nivelul de siguranță pentru urechile umane, care este de 85 de decibeli, fiind la fel de intens ca sirena unei mașini de poliție.

Pasărea-clopot albă produce un sunet cu intensitatea de până la 125.4 decibeli, mult peste nivelul de siguranță pentru oameni (85 de decibeli). Foto: Anselmo d’Affonseca

„Când urmăream aceste păsări, am avut norocul să observ femelele alăturându-se masculilor pe crengi. În aceste cazuri, am observat că masculii interpretează cele mai zgomotoase cântece. Pe lângă asta, masculii se rotesc dramatic în timpul acestor cântece, pentru ca nota finală a cântecului să ajungă direct la femele”,  afirmă biologul Jeff Podos, de la Universitatea din Massachusetts, într-un comunicat de presă.

Pasărea-clopot albă sau Procnius albus nu are timp de subtilități. Curtarea femelelor nu este un proces în trepte. Încă se dezbate privind modalitatea în care femelele fac față acestui asalt sonor.

„Am vrea foarte mult să știm de ce femelele stau atât de aproape de masculi atunci când aceștia cântă atât de zgomotos. Poate că încearcă să evalueze masculii de aproape”, a spus Podos.

Mario Cohn-Haft, coautor al noului studiu și cercetător la Institutul Național de Cercetare Amazoniană din Brazilia, numește cântecul acestei păsări „coloana sonoră a muntelui… Îl poți auzi de la kilometri depărtare.”

Intensitatea sunetelor produse de diverse activități. „Cântecul” păsării-clopot este mai puternic decât un concert obișnuit. de Foto: cochlea.org

În 2017, în timpul unei călătorii spre piscul Serra do Apiau din nord-estul Braziliei, Cohn-Haft a observat cât de puternic este peretele abdominal al păsării.

„Dacă nu ar avea această protecție, le-ar exploda măruntaiele”, spune Cohn-Haft.

Când Cohn-Haft i-a arătat fotografiile lui Podos, cei doi și-au unit forțele și au condus o echipă pentru a studia animalul mai îndeaproape în anul următor. Potrivit lui Podos, intensitatea sunetului produs a fost măsurată în cazul a circa 20 de specii de păsări.

Mulțumită dezvoltării tehnologiei, acum este mult mai ușor să faci astfel de măsurători. Folosind mijloace de măsurare a nivelului sunetului, savanții au monitorizat cântecul păsării și au măsurat direcția și distanța străbătută de sunetul produs de pasăre.

Nu este clar care este părerea femelelor față de această strategie agresivă de împerechere. Foto: Anselmo d’Affonseca

Au înregistrat două vocalizări diferite: o melodie mai lungă și mai complexă și una mai scurtă și mai puternică.

Cea de-a doua depășea intensitatea sunetului produs de un ciocan pneumatic, ajungând la aproximativ 125 de decibeli. Adică, de trei ori mai tare decât deținătorul recordului anterior, pasărea denumită piha urlătoare.

Foarte ciudată este și coregrafia păsării: de ce stă cu fața în altă parte când cântă, apoi, întorcându-se brusc, slobozește ultima notă direct în fața păsării curtate?

Podos recunoaște că această abordare „merge contra așteptărilor”. Podos și echipa sa nu au observat ca acest cântec să ducă la copulație.

Probabil că au observat doar cum niște masculi urlă în fața femelelor, fără nicio consecință.

„Nu am întâlnit cazuri de copulație – scopul oricărui mascul de calitate. Poate că masculii pe care i-am observat erau niște ratați”, a glumit Podos.


Citește și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu

>