În secolul XIX, în America de Nord a avut loc o „explozie” de invenții. Printre cele mai notabile se numără telegraful, inventat de Samuel Morse în 1843, și telefonul, creat de Alexander Graham Bell în 1876.
Toate acestea au avut un impact important asupra societății, dar nu ies atât de mult în evidență precum pușca uriașă de vânat păsări, una dintre cele mai ciudate invenții ale vremii.
Pe fondul creșterii populației, nevoia de hrană s-a mărit considerabil în America de Nord la începutul secolului XIX. Cum vânătoarea de rațe era o practică obișnuită în acea parte a lumii, a fost văzută ca o soluție ușoară pentru a rezolva problema lipsei de mâncare.
50 de păsări dintr-un singur foc
Vânătoarea masivă de rațe a fost încurajată și de modă. La mijlocul secolului XIX, penele au devenit accesorii la modă pentru pălăriile femeilor.
Prin urmare, vânătorii căutau diverse metode de a omorî cât mai multe păsări și de a profita de tendințele pieței. Așa a apărut pușca uriașă de vânat rațe.
Această armă nemaipomenită era gândită pentru a doborî cât mai multe zburătoare dintr-o dată, crescând productivitatea vânătorilor și făcându-le treaba mult mai ușoară.
Pe cât era de mare, pe atât era de puternică. O astfel de pușcă avea lungimea de 2.4 metri, diametrul țevii de cinci centimetri și, de obicei, era construită la comandă.
Putea să tragă peste o jumătate de kilogram de muniție, care putea doborî 50 de păsări dintr-o singură lovitură. Când un stol de rațe zbura în apropiere, vânătorul apăsa pe trăgaci și își petrecea restul zilei adunând păsările doborâte.
De obicei, aceste puști erau fixate pe bărci. Reculul era atât de puternic, încât împingea barca pe apă. Vânătorii acționau în grupuri de 8-10 bărci, învârtindu-se în cerc în jurul unui stol de rațe. Trăgeau toți în același timp și puteau doborî până la 500 de păsări.
Au nimicit aproape toată populația de rațe
În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, autoritățile americane au devenit tot mai preocupate de conservarea vieții sălbatice.
Sub influența unor oameni precum John Muir, cunoscut ca „părintele sistemului de parcuri naționale”, SUA au început demersurile de conservare a faunei și florei.
În 1872, președintele Ulysses Grant a semnat o lege prin care Yellowstone devenea primul parc național din SUA. Alți lideri americani, mai ales Franklin Roosevelt, au militat pentru protecția speciilor.
Din cauza vânătorii în exces, populația de rațe din SUA a scăzut dramatic. Astfel, au apărut îngrijorări legate de efectul vânătorii asupra ecosistemului.
Guvernele statelor americane au început să reglementeze vânatul comercial, la presiunea grupurilor de activiști pentru protejarea faunei sălbatice.
Încă din anii 1860, multe state americane au interzis folosirea puștilor uriașe. În 1900, comerțul interstatal cu animale sălbatice a fost interzis prin lege.
Au urmat alte acte normative, dintre care cel mai notabil a fost cel din 1918 prin care s-a pus capăt vânătorii comerciale și folosirii puștilor de vânat rațe.
Aceste arme sunt o mărturie a importanței pe care vânatul comercial îl avea cândva în America de Nord. Mărimea puștii ne arată cât de profitabilă era vânătoarea de rațe, rivalizând cu vânătoarea de animale pentru blănuri.