Este greu să îți imaginezi că sub capacul de metal din fotografia de mai jos s-a aflat odată cea mai adâncă gaură de foraj din lume. Înconjurată acum de ruine, gaura de foraj de la Kola a fost un proiect demarat de Uniunea Sovietică în anii ’70, cu scopul de a investiga scoarța terestră.

După 12 ani de foraj intens, sonda a trecut de adâncimea de 12 kilometri, permițându-le cercetătorilor să adune date extrem de interesante.

Scoarța este stratul exterior al Pământului. În comparație cu dimensiunile Terrei, scoarța este foarte subțire. Grosimea ei este estimată la 30-50 de kilometri. Este alcătuită, în mare parte, din granit și bazalt.

Scoarța plutește pe mantaua Pământului, masa de rocă topită care alcătuiește cea mai mare parte din planetă. Se crede că sub manta se află un nucleu solid, din fier.

Primul proiect a fost al americanilor

Prima tentativă de a săpa cea mai adâncă gaură de foraj prin scoarța Pământului a fost făcută de SUA, la începutul anilor ’60. Era o încercare ambițioasă, fiindcă obiectivul era străpungerea scoarței până la manta.

În cadrul procesului, geologii sperau să obțină date prețioase despre vârsta, compoziția și procesele interne ale Pământului și să ofere răspunsuri cu privire la mișcarea continentelor, care la acea vreme era un subiect controversat.

În primăvara lui 1961, în largul coastei insulei Guadalupe, din Mexic, au fost săpate cinci găuri. Acțiunea făcea parte din Proiectul Mohole, descris de un istoric ca fiind „răspunsul dat de științele pământului programului spațial”.

Americanii au ales să să sape pe fundul oceanului fiindcă în acel loc scoarța era mai subțire. Gaura a ajuns la 183 de metri, iar apoi guvernul a oprit finanțarea. Proiectul a fost abandonat în 1966.

Sovieticii se ambiționează să sape cea mai adâncă gaură de foraj

Cinci ani mai târziu, sovieticii s-au decis să încerce și ei. Spre deosebire de americani, au ales o țintă mai modestă și mai ușor de atins: 15 kilometri. Rușii voiau să vadă cât de adânc puteau săpa cu tehnologia pe care o aveau la dispoziție.

Oricum, dacă reușeau să îi depășească pe americani, sovieticii aveau să fie cei care au săpat cea mai adâncă gaură de foraj din istorie. În 1971, inginerii au început să sape în peninsula Kola, situată în nord-vestul îndepărtat al Rusiei.

În 1979, au reușit să depășească recordul mondial, deținut de gaura Bertha Rogers din Oklahoma, SUA, adică 9.583 de metri. În 1983, echipa de foraj a trecut de 12.000 de metri, iar savanții sovietici jubilau.

Timp de un an, săpăturile au fost întrerupte. Delegați ai comunității științifice și politicieni au vizitat locul pentru a vedea acest proiect unic, în cadrul căruia tocmai fusese săpată cea mai adâncă gaură de foraj din lume.

Apoi, totul se duce de râpă

Succesul a fost atât de răsunător, încât autoritățile sovietice au emis o serie de timbre poștale cu imaginea sitului. Toată lumea sărbătorea, iar în tot acest timp sonda a rămas neîngrijită și nereparată.

Prin urmare, un an mai târziu, când s-a reluat forajul, o secțiune de cinci kilometri din cablul de foraj s-a îndoit și s-a rupt. După ce încercările de recuperare a secțiunii au dat greș, săpatul a reînceput de la adâncimea de șapte kilometri.

Abia după cinci ani s-a ajuns la adâncimea maximă de 12.262 de metri. Inginerii sperau să ajungă la 15.000 de metri până în 1993. Dar temperatura din adâncuri a fost mult mai ridicată decât se așteptau (aproximativ 180 de grade Celsius).

Temperatura a deteriorat echipamentul, iar oamenii de știință au decis că, dincolo de acest punct, săpatul nu mai era fezabil.

Ce date au adunat sovieticii

Cum scopul găurii era înțelegerea naturii scoarței Pământului, experimentul a fost considerat un succes, datorită datelor interesante obținute. Savanții se așteptau să găsească granița dintre granit și bazalt la adâncimea de șapte kilometri.

În schimb, au găsit o zonă fracturată, care fusese saturată cu apă în formă lichidă. Având în vedere adâncimea foarte mare, descoperirea apei în acea zonă a fost surprinzătoare. De asemenea, la adâncimea de șase kilometri, cercetătorii au descoperit fosile microscopice de plancton.

O altă descoperire neașteptată a fost cantitatea mare de hidrogen din noroiul care curgea din gaură.

Au încercat și alții

Un alt proiect de foraj la mare adâncime a demarat în Bavaria, în 1990. Inginerii germani au săpat până la adâncimea de 9.101 metri. La fel ca în cazul găurii din peninsula Kola, echipa de foraj a dat peste temperaturi foarte înalte, chiar de peste 260 de grade Celsius.

La acea temperatură și presiune, rocile se comportă ca fluidele. De aceea, este foarte greu să păstrezi gaura deschisă. Din acest motiv, echipa germană a abandonat proiectul.

În 2008, un puț de petrol săpat în câmpul petrolifer Al Shaheen, din Qatar, a ajuns la adâncimea de 12.289 de metri, depășind recordul găurii din peninsula Kola și devenind cea mai adâncă gaură de sondă din lume.