Puțul din Woodingdean, cea mai adâncă fântână săpată manual din lume

În fața Spitalului Nuffield din Woodingdean, Anglia, se află o fântână acoperită care, la prima vedere, nu are nimic ieșit din comun. Dar, în pofida aspectului său modest, puțul din Woodingdean este cea mai adâncă fântână săpată manual din lume.

Cu o adâncime de 391 de metri, se poate compara cu Empire State Building din New York (înaltă de 380 de metri, dacă nu luăm în calcul și antena de pe acoperiș). Fântâna din Woodingdean este atât un exemplu de încăpățânare, cât și de inginerie.

Cea mai adâncă fântână săpată manual se află în Woodingdean. Foto: Wikimedia

În anii 1850, Corporația Brighton a decis să construiască un nou atelier și, totodată, o școală. Înființată pentru copiii muncitorilor din atelier, școala avea scopul să-i învețe pe tineri „obiceiul muncii” și să-i scutească de „blestemul sărăciei”.

Cea mai adâncă fântână din lume a fost săpată în patru ani

Ca să furnizeze apă acestei noi instituții, corporația a decis să sape o fântână, deoarece aducțiunea prin conducte de la uzina de apă locală era considerată prea costisitoare. Ceea ce a urmat ar fi trebuit să fie o mișcare elaborată de reducere a costurilor.

Planul inițial era săparea unui puț cu lățimea de 1.8 metri, căptușit cu cărămidă, până la adâncimea de aproximativ 120 de metri, unde oamenii se așteptau să atingă pânza freatică. După doi ani de săpături, au trecut de limita de 120 de metri, dar nu au dat de apă.

Adâncimea fântânii din Woodingdean comparată cu înălțimea Empire State Building. Foto: My Brighton and Hove

Crezând că muncitorii rataseră sursa de apă, administratorii au dat instrucțiuni să fie săpat un tunel orizontal spre nord, lung de aproximativ zece metri, dar nici această măsură nu a dat rezultate.

Prin urmare, au fost săpate mai multe tuneluri orizontale spre vest și spre est, însă niciunul nu a avut succes. În loc să renunțe, administratorii au aprobat continuarea săpăturilor prin începerea unui alt puț, la capătul tunelului estic.

În următorii doi ani, săpăturile au continuat non-stop, oamenii lucrând în condiții îngrozitoare. La lumina lumânărilor, muncitorii coborau pe scări șubrede la sute de metri sub pământ ca să sape manual, încărcând pământul în găleți pe care le trimiteau la suprafață și folosind apoi cărămizi trimise de sus ca să căptușească interiorul strâmt.

Mostră de sol prelevată de la adâncimea de 391 de metri. Foto: Royal Pavilion & Museums, Brighton & Hove

Motoarele cu aburi pompau aerul în jos prin conducte, pentru ca muncitorii să poată respira. Căldura era atât de sufocantă, încât mulți își scoteau hainele și lucrau dezbrăcați în limitele cercului cu diametrul de mai puțin de doi metri.

Cu cât puțul era mai adânc, cu atât mai costisitor era să continue săpăturile. Fântâna din Woodingdean ajunsese să-i coste pe contribuabili aproximativ 90 de lire sterline pe săptămână, iar administratorii au început să se certe în legătură cu această cheltuială. Mulți au glumit, spunând că orașul încerca să sape până la antipozi.

În cele din urmă, la adâncimea de 391 de metri (dintre care 260 de metri sub nivelul mării) și după patru ani de săpături, pământul a început să se miște. Pe măsură ce apa a pătruns în fântână, muncitorii au urcat pe scări ca să evite înecul. Au avut nevoie de 45 de minute ca să urce de la acea adâncime uimitoare până la suprafață.

În pofida costului masiv, a efortului enorm și a promisiunii că se vor face economii importante din banii de taxe în fiecare an, fântâna a fost folosită puțin. După doar patru ani, a fost abandonată în favoarea unei soluții mai practice, prin rețeaua de alimentare a orașului.

Școala pentru care a fost săpat puțul a dispărut de mult, dar fântâna există și astăzi. Acum, cea mai adâncă fântână săpată manual este înconjurată de un zid de silex și cărămidă înalt de o jumătate de metru, iar gura este acoperită de un grilaj metalic menit să prevină accidentele.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu