Mihail Sadoveanu, o personalitate complexă a literaturii și politicii românești, a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei țării. Cariera sa literară, întinsă pe jumătate de secol, a fost descrisă ca având amploarea unei întregi literaturi.
Critica literară l-a considerat un autor realist cu accente romantice, dar și un romantic cu detalii realiste, un spirit contemplativ. Din punct de vedere politic, Sadoveanu a parcurs un traseu sinuos.
Inițial membru al Partidului Poporului, l-a urmat apoi pe Constantin Argetoianu în partidul acestuia, ajungând președinte al Senatului.
În timpul domniei lui Carol al II-lea, Sadoveanu s-a aflat printre susținătorii monarhiei, însă odată cu instaurarea regimului comunist, și-a schimbat radical orientarea, devenind un susținător fervent al noului regim.
În această perioadă, a deținut funcția de președinte al Adunării Deputaților și a făcut parte din Prezidiul provizoriu al Republicii Populare Române, după abdicarea forțată a Regelui Mihai I.
Un moment controversat al carierei sale politice este reprezentat de articolul „Lumina vine de la răsărit”, publicat în octombrie 1944, prin care Sadoveanu își manifesta obediența față de Armata Roșie.
Acest gest, interpretat ca oportunist, i-a asigurat o viață lipsită de griji materiale până la sfârșitul vieții, în 1961. Istoricul Stelian Tănase subliniază faptul că Sadoveanu a fost răsplătit generos de Kremlin, primind inclusiv Premiul Lenin pentru Literatură.
Acest act de supunere a fost urmat și de alți intelectuali și artiști ai vremii. Formularea textului, precum și gestul de obediență, sunt considerate de unii ca având conotații masonice.
Mihail Sadoveanu a fost inițiat în masonerie în 1927, la Iași, alături de alte personalități culturale ale vremii, precum Mihai Codreanu și Pastorel Teodoreanu.
Datorită renumelui său literar, Sadoveanu a avansat rapid în ierarhia masonică, ajungând în 1929 la gradul 33 și membru al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România. În 1930, Loja Națională din România a fost recunoscută de Marea Loja Unită a Angliei.
Sadoveanu a orchestrat înlăturarea Marelui Maestru, prințul George Valentin Bibescu, pentru a prelua conducerea, ceea ce a dus la sciziuni și scandaluri. Ascensiunea extremei drepte a îngreunat activitatea masonilor, culminând cu interzicerea acesteia de către regele Carol al II-lea în 1937.
Sadoveanu s-a alăturat Frontului Renașterii Naționale, partidul unic al regelui.
După o perioadă de inactivitate în timpul războiului, masoneria a încercat o revenire după 23 August 1944, însă Sadoveanu a preferat să se alăture regimului comunist, asistând pasiv la desființarea lojilor masonice și la arestarea foștilor săi „frați” între anii 1948-1951.
Viața și opera lui Mihail Sadoveanu rămân subiect de dezbateri și interpretări, reflectând complexitatea perioadei istorice pe care a traversat-o.
Pe lângă cariera sa literară și politică, viața lui Sadoveanu s-a intersectat și cu Academia Română, unde a fost membru corespondent, membru titular și ulterior membru titular activ.
