Misterul și intriga sunt inerente Sfântului Scaun. Oamenii se vor întreba întotdeauna ce conspirații țes autoritățile religioase în spatele ușilor închise și ce comori se află ascunse în Arhivele Secrete ale Vaticanului.
Unii susțin că Papa ar ține ascunse în catacombe dovezi privitoare la extratereștri și demoni, dar existența arhivelor secrete este o chestiune mult mai realistă. Prin urmare, este și mult mai interesantă.
De la scrisori scrise de mâna unor personaje istorice precum regina Maria a scoțienilor și Abraham Lincoln, la bule papale care îl excomunică pe Martin Luther, conținutul arhivelor ar fi o adevărată încântare pentru orice cărturar, potrivit History.com.
Însă aceste secrete fascinante sunt păzite cu strășnicie. Deoarece adevărul este că, pentru Vatican, nu eventualele dovezi privitoare la existența extratereștrilor ar fi compromițătoare, ci documentele care arată că Biserica a fost complice regimului de teroare al lui Benito Mussolini și, posibil, pogromurilor lui Adolf Hitler.
Archivum Secretum
Adevărul privitor la Arhivele Secrete ale Vaticanului pornește de la o traducere greșită din latină. Denumirea întreagă a arhivelor este Archivum Secretum Apostolicum Vaticanum. În latină, „secretum” nu înseamnă „secret”, așa cum ar presupune unii.
După cum menționează inclusiv Wikipedia, o traducere mai exactă ar fi „personal” sau „privat”. De fapt, arhivele sunt alcătuite din scrisorile private și din documentele istorice ale papilor din ultimele patru secole.
Arhivele au fost înființate de Papa Paul al V-lea. Acest papă își dădea seama de importanța istorică a corespondenței papale și știa că astfel de documente ar trebui păstrate.
Însă în secolul XVII domina mentalitatea conform căreia oamenii de rând nu ar trebui să aibă acces la corespondența purtată între regi și papi. Prin urmare, Arhivele Secrete ale Vaticanului erau bine ferecate.
Accesul la Arhivele Secrete ale Vaticanului
Abia în 1881 Papa Leon al III-lea le-a permis cercetătorilor să studieze o parte din conținutul arhivelor. Însă accesul la documente nu era simplu de obținut și procedura nu s-a schimbat prea mult de atunci.
În primul rând, jurnaliștii, studenții și istoricii amatori nu au acces. După ce persoana interesată a dovedit că este un cercetător serios, i se permite accesul. Permisiunea trebuie reînnoită la fiecare șase luni.
Pentru a ajunge la arhive, cărturarul trebuie să pătrundă prin Porta Sant’Anna, să treacă de gărzile elvețiene, să străbată Cortile del Belvedere și să prezinte permisiunea scrisă.
După ce li s-a permis accesul, savanții trebuie să spună ce documente doresc să studieze. Au voie să ceară numai trei documente pe zi.
Nu au voie să caute prin documentele din arhivă și trebuie să aleagă documentele pe care vor să le vadă din niște cataloage în care documentele sunt înșirate în limbile italiană sau latină.
Potrivit The Guardian, aceste cataloage sunt destul de impunătoare, ținând cont de faptul că arhivele conțin 85 de kilometri liniari de rafturi și documente care datează încă din secolul VIII.
Dacă, după numai câteva minute, cercetătorii își dau seama că documentele pe care le caută nu se află în fișierele cerute, sunt obligați să renunțe la cercetări pentru ziua în curs – o adevărată provocare pentru savanții care se confruntă cu un termen-limită sau pentru cei care au venit de la mare distanță.
Laptopurile sunt permise, însă nu și realizarea de fotografii, așa că savanții își petrec cea mai mare parte a timpului luând notițe.
Arhivele Secrete ale Vaticanului ar putea ascunde dovezi privitoare la colaborarea Bisericii cu naziștii
Potrivit Ancient Origins, dacă o persoană are norocul să primească acces în Arhivele Secrete ale Vaticanului, poate să vadă adevărate bijuterii istorice, cum ar fi:
- Pergamentul lung de 60 de metri care conține minutele proceselor Cavalerilor Templieri. Procesele au început în 1307 și au durat câțiva ani.
- „Inter caetera”, bula papală emisă de Papa Alexandru al VI-lea în 1493. Bula împărțea lumea între spanioli și portughezi.
- O scrisoare a lui Michelangelo către Papa Iulius al II-lea.
- Bula papală din 1521 prin care Papa Leon al X-lea îl excomunica pe Martin Luther.
- Petiția din 1530 trimisă de Henric al VIII-lea către Papa Clement al VII-lea prin care regele cerea anularea căsătoriei cu Caterina de Aragon. Documentul conține semnăturile și sigiliile a peste 80 de lorzi și clerici englezi (Papa a refuzat cererea lui Henric).
- O scrisoare trimisă Papei Sixtus al VI-lea de către Maria, regina scoțienilor, care implora Biserica să intervină înainte ca ea să fie executată.
- Note privitoare la procesul din 1633 împotriva lui Galileo Galilei.
- O scrisoare către Papa Inocențiu al X-lea adresată de Împărăteasa Helena Wang a Chinei.
- O scrisoare a Papei Clement al XII-lea către cel de-al șaptelea Dalai Lama. În scrisoare, Papa cerea protecție pentru misionarii franciscani din Tibet.
- Scrisori de la Abraham Lincoln și Jefferson Davis (ambele scrise în 1863, cei doi nefiind catolici) în care se cerea sprijinul Papei Pius al IX-lea pentru Uniune și, respectiv, pentru Confederație.
Papa Pius al XII-lea, în cârdășie cu naziștii?
Conform The Guardian, David Kertzer, istoric la Universitatea Brown, a reușit să examineze documente din timpul domniei lui Pius al XI-lea (1922-1939).
A ajuns la concluzia că Papa „a făcut înțelegeri cu Mussolini pentru a proteja interesele Bisericii în schimbul păstrării tăcerii în privința politicii antisemite a statului”, concluzie contradictorie cu varianta Bisericii.
Mai multe grupuri fac presiune asupra Papei Francisc, cerându-i să facă publice documentele referitoare la Papa Pius al XII-lea (1939-1958), pentru ca lumea să afle cu exactitate dacă acest Pius a fost sau nu în cârdășie cu naziștii.
Unii spun că l-a sprijinit pe Hitler, fie într-o manieră similară cu cea a sprijinului acordat de către Biserică lui Mussolini, fie într-o manieră mult mai substanțială.
Alții spun că Papa a acționat împotriva naziștilor și că a ajutat la ascunderea evreilor și a altor ținte ale agresiunii naziste.
„Oamenii vorbesc, cărturarii vorbesc. Există oare lucruri care nu sunt făcute publice fiindcă ar dăuna imaginii Bisericii?”, întreabă Kertzer.
Totuși, el recunoaște că Arhivele Secrete ale Vaticanului au parte de un personal profesionist și că „există o preocupare pentru activitatea istorică serioasă”.
În 2012, când s-au sărbătorit 400 de ani de la înființarea Arhivei, 100 de documente au fost expuse pentru public în cadrul unei expoziții numite „Lux in Arcana”.
