Casa de Windsor: Cum a încercat familia regală britanică să-și ascundă trecutul german

În Primul Război Mondial, dinastia de Saxa-Coburg-Gotha a devenit Casa de Windsor, o încercare menită să-i facă pe supușii englezi să uite de trecutul german al familiei regale.

În 1917, Regele George al V-lea se găsea în fața unei grave probleme de imagine și de leadership. Era strâns înrudit cu casele regale ale dușmanilor săi din Primul Război Mondial și chiar și numele său de familie era german: Saxa-Coburg-Gotha.

Din luna martie a aceluiași an, când avionul german Gotha G.IV a început să bombardeze Londra, numele regelui a început să fie pur și simplu detestat de supușii lui.

Însă nu regele era de vină; George era cetățean britanic prin naștere, la fel ca tatăl și bunica sa, regina Victoria și strămoșii ei. Problema era că bunicul său, care i-a lăsat moștenire numele de familie, era de neam german.

O caricatură de epocă îl arată pe George al V-lea măturându-și strămoșii germani din fața ochilor. Foto: CC
Un desen de epocă îl arată pe George al V-lea aruncându-și la gunoi trecutul german. Foto: CC

George al V-lea a decis să treacă la subiect și să șteargă orice referință germană din numele său. Astfel, la 17 iulie 1917, el a emis un edict prin care declara că „de la data acestei Proclamații Regale, Casa și Familia Noastră vor fi numite și cunoscute drept Familia și Casa de Windsor”.

Aceasta este originea numelui Windsor, care a fost folosit de atunci de monarhii britanici, inclusiv de regina Elisabeta a II-a și de fiul și moștenitorul ei, Charles al III-lea.

George al V-lea a ales numele datorită relației sale vechi cu monarhia engleză. Castelul Windsor, ridicat de William I Cuceritorul la scurt timp după cucerirea normandă, a fost legat de casa regală britanică încă din secolul al XI-lea.

Dar sângele german a curs prin venele familiei regale britanice cu cel puțin 200 de ani înainte de schimbarea numelui, fără a reprezenta o problemă serioasă. În 1714, George I, britanic și strănepot al lui Iacob al IV-lea Stuart din partea mamei sale și german și moștenitor al ducatului de Hanovra din partea tatălui său, a fost înscăunat ca rege al Marii Britanii și Irlandei, începând astfel domnia Casei de Hanovra.

Această dinastie a durat până la domnia reginei Victoria, care s-a căsătorit cu Albert de Saxa-Coburg-Gotha, astfel încât, deși fiul său, Eduard al VII-lea, era descendent direct al primului monarh de Hanovra, numele casei regale britanice a fost schimbat cu cel al tatălui său atunci când a urcat pe tron, în 1901.

„Regele playboy” și Casa de Windsor

Stră-străbunicul lui Carol al III-lea s-a căsătorit cu prințesa Alexandra a Danemarcei, cu care a avut cinci copii. Această viață conjugală nu l-a împiedicat să fie un playboy renumit și un iubitor de viață bună.

Domnia sa a coincis cu așa-numita Belle Époque, o epocă a progreselor științifice și tehnologice care a permis o viață de plăcere și lux, în special pentru cei care și-o puteau permite. Eduard al VII-lea a avut multe amante, inclusiv coriste și actrițe precum însăși Sarah Bernhardt. A avut o relație și cu Lady Randolph Churchill, mama lui Winston Churchill.

eduard al VII-lea, casa de windsor
„Scaunul iubirii”, creat special pentru regele Eduard al VII-lea. Foto: Daily Mail

Poftele sale erau egalate doar de excesul de greutate, iar dulgherul Louis Soubrier i-a făcut ceea ce el numea „scaunul iubirii”, un balansoar creat astfel încât să stea cât mai confortabil în timpul partidelor de sex cu prostituatele de la bordelul „Le Chabanais” din Paris.

Eduard a domnit mai puțin de un deceniu, ani de pace și belșug de care moștenitorii săi nu se vor bucura. În 1910, George al V-lea i-a succedat tatălui său și a trebuit să facă față Marelui Război, discreditării familiei sale și schimbării numelui care a menținut-o pe aceasta pe tron.

Mai mult decât atât, a avut de suferit în timpul conflictului civil sângeros din Irlanda din anii 1920, care a dus la împărțirea insulei și la recesiunea economică severă care a afectat lumea în anii 1930.

Regina Victoria flancată de fiul ei, viitorul Edward al VII-lea, în stânga imaginii, și de nepotul ei, George al V-lea, în ziua botezului primului fiu al acestuia din urmă (pe care regina îl ține în brațe), efemerul Edward al VIII-lea. Foto: The Print Collector/Heritage Images / Cordon Press
Regina Victoria, flancată de fiul ei, viitorul Eduard al VII-lea, în stânga imaginii, și de nepotul ei, George al V-lea, în ziua botezului primului fiu al acestuia din urmă (pe care regina îl ține în brațe), efemerul rege Eduard al VIII-lea. Foto: The Print Collector/Heritage Images / Cordon Press

Un proscris și un erou

Turbulenții ani 1930 vor marca și domnia foarte scurtă a fiului și moștenitorului ei, Eduard al VIII-lea. Acuzat de prea multă simpatie față de regimul nazist – din nou, spectrul german plana asupra familiei regale britanice – Eduard a domnit între 20 ianuarie și 17 noiembrie 1936 și a abdicat în fața presiunilor politice și familiale de a alege între tron și logodnica sa, Wallis Simpson, o americancă de rând, divorțată.

În cele din urmă, a renunțat la tron și și-a petrecut restul vieții la Paris, având puține contacte cu familia regală. Succesorul acestui rege de scurtă durată a fost fratele său, care a urcat pe tron sub numele de George al VI-lea și a devenit antiteza odiosului Eduard al VIII-lea.

George al VI-lea nu se aștepta să urce pe tron și este cunoscut pentru că și-a depășit problemele de vorbire și de bâlbâială și este considerat, alături de Winston Churchill, un erou care a reușit să țină țara unită în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial.

Fumător înrăit, George al VI-lea, tatăl Elisabetei a II-a, a murit de cancer la plămâni în 1952, la vârsta de 52 de ani.

Ce viitor are Casa de Windsor?

Acum, cu moartea Elisabetei a II-a, cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii, se încheie o eră a monarhiei britanice. Charles al III-lea nu a avut soarta bunicului său Eduard al VII-lea, deoarece Elisabeta a II-a și soțul ei, ducele Filip de Edinburgh, au fost de acord ca descendenții lor direcți să păstreze de acum înainte numele de familie Windsor.

Casa de Windsor, familia regală britanică - arbore genealogic
Descendenții reginei Elisabeta a II-a și ai ducelui de Edinburgh. Sursa datelor: site-ul familiei regale britanice

Faima reginei Elisabeta a II-a ca „bunică a tuturor britanicilor” nu va fi egalată de fiul și succesorul ei și cine știe dacă posibilitatea sfârșitului monarhiei se va ivi din nou, așa cum s-a întâmplat la începutul secolului…

Dar actuala familie regală britanică și-a asigurat linia de succesiune, prin William, acum prinț de Wales, și primul născut al acestuia, George, al doilea în linie, în acest moment.

În ultimă instanță, frații lui George, Charlotte și Louis, ar trebui să fie următorii în linia de succesiune la domnie. Următorul pe listă ar trebui să fie Prințul Henry, apoi copiii acestuia.

În cazul foarte foarte puțin probabil în care ar trebui să părăsim linia actualului monarh, Charles al III-lea, ar trebui să ne uităm la descendenții fraților acestuia.

Poate că acest lucru nu este văzut ca o posibilitate reală, dar exact asta i s-a întâmplat strănepotului german al lui Iacob I, când, după un secol de domnie, familia Stuart a rămas fără urmași și a trebuit să caute în Germania pentru a-l găsi pe primul monarh britanic din Casa de Hanovra, George I.

În continuare, descoperă Insula din Pacific unde răposatul prinț Philip al Angliei este venerat ca zeu, apoi citește istoria diamantului Koh-i-Noor, furat de britanici de la un rege copil de 7 ani.

Ca să știi mai mult, citește „Împărătese, regine, prințese și poveștile lor scandaloase”

Lumea în care au trăit le-a forțat să rămână în umbra protectorilor lor masculini. De la Jezabel, cea mai obraznică și mai desfrânată, până la cruda regină Ranavalona a Madagascarului și Wu Zetian, singura împărăteasă a Chinei, trecând prin poveștile nefericitelor Maria Antoaneta, Caroline de Brunswick și chiar Marie Bonaparte, complexate și discipole al lui Freud, Philippe Delorme ne poartă printr-o galerie de portrete ale unor femei celebre cu povești extraordinare, departe de arhetipul prințesei de basm. Totul, spre plăcerea cititorilor…

„Împărătese, regine, prințese și poveștile lor scandaloase” se găsește cu reducere pe Humanitas sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu