Cărțile cu coperți din piele de om, obiectele macabre la modă în secolul XIX

Fabricarea de coperți din piele de om are un nume greu, dar nu imposibil de pronunțat: bibliopegia antropodermică. Conceptul este, însă, mai greu de imaginat.

Potrivit legendei populare, copertarea cărților (sau, mai exact, a manuscriselor, căci erau scrise de mână) cu piele de om este o practică ale cărei origini încep în Evul Mediu. Primele relatări de încredere legate de această practică datează din secolul al XVII-lea. Din câte se pare, meșteșugul a devenit popular în secolul al XIX-lea.

Când a început practica bibliopegiei antropodermice?

Cărțile cu coperți din piele de om
Detaliu din pictura „Judecata de apoi”, de Michelangelo. Sfântul Bartolomeu ține în mâini cuțitul cu care a fost martirizat și pielea care i-a fost jupuită. Foto: Pinterest

Întrebuințarea pielii unei persoane moarte în diverse scopuri datează încă din Antichitate. De exemplu, basoreliefuri din perioada neo-asiriană reprezintă jupuirea condamnaților.

Aceasta era o metodă de execuție lentă și extrem de dureroasă, în cadrul căreia pielea era îndepărtată de pe corp, preferabil într-o singură bucată. După ce condamnatul era jupuit, pielea era expusă pe zidurile cetății, pentru a-i descuraja pe oameni de la orice acțiuni ilegale.

În Evul Mediu, tăbăcirea pielii unei persoane, precum și conservarea unor părți ale corpului, a devenit o practică obișnuită. Probabil că datorită acestei practici au început să circule zvonuri legate de copertarea cărților cu piele de om, în perioada medievală.

Însă în realitate există puține dovezi că au existat într-adevăr manuscrise medievale cu coperți din piele de om. Există unele relatări istorice conform cărora ar fi existat o Biblie în secolul al XIII-lea și un „Decretal” (un decret papal privitor la o chestiune de drept canonic) scrise pe piele de om. Însă credibilitatea acestor relatări a fost pusă la îndoială.

Primele cărți cu coperți din piele de om

Cărțile cu coperți din piele de om
Rânduri dintr-o carte legată cu piele de om. Foto: nexusnewsfeed.com

Primele relatări de încredere privitoare la existența unor coperți din piele de om datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Un astfel de exemplu este un text legal spaniol din secolul al XVII-lea, numit „Practicarum quaestionum circa legis regias”, care astăzi se află în proprietatea Facultății de Drept de la Harvard.

Pe carte se poate vedea o inscripție care îl pomenește pe cel decedat, precum și o notă care susține că pielea sa a fost folosită pentru a lega cartea. Însă analizele au arătat că este vorba, de fapt, de piele de oaie.

S-a speculat că învelitoarea originală (care ar fi putut fi din piele de om) a fost înlocuită la un moment dat sau că inscripția era produsul imaginației macabre a cuiva (un fel de glumă).

Bibliopegia antropodermică a devenit ceva mai comună abia în vremea Revoluției Franceze. Se pare că în timpul Regimului Terorii pielea celor executați de autorități era folosită uneori la legarea cărților.

Alfabetul morții
„Alfabetul morții”, de Holbein – legat cu piele de om în Paris în 1856. Foto: Pinterest

Exemple de cărți legate cu piele de om din această perioadă includ o copie a Drepturilor Omului și mai multe copii ale Constituției Franceze din 1793.

Exemple celebre de bibliopegie antropodermică

Bibliopegia antropodermică a devenit subiect de interes în secolul al XIX-lea, mai ales printre cei din domeniul medical. Practica este mult mai bine documentată în această perioadă. Există multe informații despre cei care legau cărțile cu piele de om, precum și despre cei a căror piele a fost folosită pentru așa ceva.

Unul dintre puținele exemplare care au supraviețuit este deținut de Bristol Record Office. Pielea folosită îi aparținea unui tânăr de 18 ani pe nume John Horwood, care a fost condamnat la spânzurătoare pentru uciderea Elizei Balsum.

Horwood a fost prima persoană spânzurată la închisoarea Bristol. Corpul său a fost disecat în public la spitalul din Bristol, de către un chirurg pe nume Richard Smith. Apoi, chirurgul a decis să folosească o parte din piele ca să lege o colecție de documente privitoare la caz.

 

O carte din Biblioteca Wellcome
O carte din Biblioteca Wellcome, legată în piele de om. Foto: Twitter

Un alt exemplu este Joseph Leidy, un profesor american de anatomie. Una dintre cărțile sale, „Tratat elementar de anatomie umană”, este legată cu pielea unui „soldat care a murit în timpul marii Revolte din Sud”.

În ziua de azi, se pot face teste pentru a confirma dacă avem de-a face cu un caz de bibliopegie antropodermică. Se poate face diferența între pielea de om și cea de animal prin analiză științifică și aceasta este o sarcină care a fost îndeplinită de „Proiectul Cărții Antropodermice”.

Până în octombrie 2018, au fost identificate 49 de cărți despre care se spune că au coperți din piele de om. Au fost testate 30 dintre ele, dintre care 18 s-au dovedit a fi fost legate în piele de om, în timp ce 12 dintre ele au fost legate în piele care nu este de origine umană.


În continuare, citește despre cărțile care ucid: manuscrisele rare otrăvite cu Verde de Paris, descoperite într-o bibliotecă, apoi descoperă incredibilul caz al lui George Năsosul, tâlharul spânzurat și transformat în pantofi.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu