„Suferințele tânărului Werther”, cartea care a declanșat un val de sinucideri

Deoarece trăim într-o epocă în care tot mai multe voci se plâng de scăderea interesului pentru lectură, este greu să ne imaginăm că în secolul XVIII autoritățile și lumea culturală erau îngrijorate de opusul acestui fenomen: se temeau că oamenii citeau prea mult.

La acea vreme, o „boală” periculoasă – mania cititului – părea să-i afecteze în special pe tineri. În întreaga Europă circulau știri despre un fenomen descris drept „epidemia de lectură”.

Cititul era asociat cu dezordinea morală

Tanara citind
„Tânără citind”, tablou de Jean Honoré Fragonard (circa 1769). Foto: National Gallery of Art

Comportamentele asociate cu această presupusă epidemie erau căutarea senzațiilor tari, imoralitatea, promiscuitatea și actele de autodistrugere.

Ceea ce unii descriau drept manie era, de fapt, creșterea apetitului pentru lectură în secolul XVIII, datorată în mare măsură popularității crescânde a unui nou gen literar, romanul.

Însă creșterea vertiginoasă a numărului de cititori nu a fost văzută cu ochi buni de toată lumea. Mulți experți din acea vreme se temeau de impactul acestui fenomen asupra comportamentului indivizilor și asupra ordinii morale din societate.

Tineri citind
„Studiu la lumina lumânării”, tablou de Pehr Hilleström. Foto: Pinterest

O parte a opiniei publice considera că lectura era periculoasă deoarece crea o interacțiune intensă și intimă între cititori și personajele literare.

Se credea că expunerea la opere de ficțiune îi făcea pe cititori să piardă legătura cu realitatea și să se identifice prea mult cu personajele cărților, ajungând să le adopte comportamentele.

Iar entuziasmul cu care europenii au răspuns la publicarea romanului „Suferințele tânărului Werther”, de Johann Wolfgang von Goethe, în 1774, părea să confirme această părere.

Suspectul principal: „Suferințele tânărului Werther”

Suferintele tanarului Werther
Prima ediție a romanului lui Goethe (1774). Foto: Wikimedia

„Suferințele tânărului Werther” este un roman epistolar ce relatează pasiunea arzătoare a tânărului Werther pentru Charlotte, o tânără logodită cu un alt bărbat.

Măcinat de suferința pe care i-o provoacă această situație, Werther ajunge la concluzia că singura scăpare este sinuciderea. Refuzul lui de a face compromisuri și dorința de a muri din dragoste au rezonat cu spiritul idealist și romantic al tinerilor cititori.

Publicarea romanului a făcut senzație aproape instantaneu. Romanul a fost tradus în franceză, engleză, italiană și rusă și a fost republicat în repetate rânduri.

Opera a avut un succes remarcabil și în America, exercitând o influență puternică asupra publicului.

Pretutindeni, generațiile tinere l-au adoptat pe Werther ca pe un erou. Mulți cititori memorau fragmente din scrisorile sale și imitau suferințele idolului lor.

Conform relatărilor care circulau în epocă, cititorii plângeau zile întregi din cauza morții tragice a lui Werther și mulți bărbați au început să se îmbrace în haine similare celor purtate de Werther, așa cum fuseseră ele descrise de Goethe în roman.

Influența romanului a deranjat autoritățile din întreaga Europă. Mulți îl criticau pe Goethe că legitimase actul de sinucidere, prin empatia cu care descrisese autodistrugerea lui Werther.

Romanul a ajuns să fie considerat pericol public, în special pentru tinerii impresionabili.

Romanul a fost blamat pentru declanșarea unui val de sinucideri

Suferintele tanarului Werther - sinucideri
Ilustrație reprezentând un tânăr care s-a sinucis sub influența romanului. Foto: Books on Trial

În Europa, cartea a început să fie blamată pentru dezlănțuirea unei „epidemii” de sinucideri în rândul tinerilor afectați emoțional.

Au existat numeroase inițiative de interzicere a cărții. În 1775, facultatea de teologie a Universității din Leipzig a cerut autorităților să interzică romanul pe motiv că promovează sinuciderea, după cum menționează Tobin Siebers în cartea „Efectul Werther: Estetica sinuciderii”.

Consiliul municipal din Leipzig a fost de acord și a interzis cartea, citând frecvența crescută a sinuciderilor. Interdicția a rămas în vigoare vreme de 50 de ani, până în ​​1825. Romanul a fost interzis și în Italia și în Danemarca.

Sinucideri
Foto: Pinterest

În noiembrie 1784, la cinci ani după publicarea traducerii în engleză a romanului, Gentleman’s Magazine a publicat necrologul unei tinere care își luase viața:

„Dintr-o dată, la Chaceside, Southgate, moare domnișoara Glover, fiica regretatului domn G., fost maestru al dansului. Un exemplar din Suferințele tânărului Werther a fost găsit sub perna ei, o împrejurare ce merită a fi cunoscută pentru a învinge, dacă este posibil, efectul malefic al acestei lucrări”.

Condamnarea acestei opere „malefice” și afirmația că ar fi fost cauza morții domnișoarei Glover au sporit legenda cu privire la influența distructivă a romanului asupra cititorilor.

Suferintele tanarului Werther 02
Foto: Pinterest

În deceniile următoare, pe ambele maluri ale Atlanticului au circulat zvonuri despre sinuciderile comise de cititorii impresionați de roman. Ziarele scriau frecvent despre tineri care se sinuciseseră având asupra lor un exemplar al romanului.

Criticii l-au atacat pe Goethe

În America de Nord, campania împotriva cărții a luat avânt în anii 1790, când ziarele scriau în mod regulat despre efectele devastatoare ale romanului asupra cititorului săi.  Multe voci, amplificate de mass-media, cereau ca romanul să fie scos din librării.

Cu toate acestea, popularitatea operei nu a scăzut, fapt care i-a determinat pe critici săi să lanseze atacuri virulente împotriva autorului. Goethe a fost acuzat că romanțează sinuciderea, iar relatările cu privire la sinucideri au devenit și mai frecvente.

Johann Wolfgang von Goethe
Johann Wolfgang von Goethe în 1828, pictură de Joseph Karl Stieler. Foto: Wikimedia

Goethe a fost profund afectat de situație. În autobiografie, deplânge că atât de mulți cititori s-au simțit chemați să „recreeze romanul și, într-un final, să își ia viața”.

În pofida isteriei mediatice și a campaniei de denigrare, cartea lui Goethe a continuat să atragă un număr mare de cititori. Deși nu există nicio dovadă că a fost responsabilă pentru valul de sinucideri, opera a reușit – în mod evident – să inspire multe generații de cititori.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Suferințele tânărului Werther”

Compusă aproape în întregime din scrisori adresate de tânărul Werther prietenului său Wilhelm, această carte este o poveste sfâșietoare despre o iubire fără speranță. Werther, un tânăr artist condus mai mult de inimă decât de rațiune, este îndrăgostit de Charlotte, o tânără care se căsătorește cu un alt bărbat, mai potrivit din punct de vedere social. Ca să o păstreze pe Charlotte aproape de el, Werther se împrietenește cu soțul ei – o decizie care se transformă într-o amintire chinuitoare a iubirii neîmplinite. Măcinat de dragostea mistuitoare pentru Charlotte și de situația imposibilă în care se află, Werther decide, într-un final, să își ia viața.

Cartea „Suferințele tânărului Werther” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu