Carol al II-lea al Spaniei, regele diform, cu capul plin de apă

Era handicapat, retardat, needucat și atât de urât, încât prima lui soție s-a speriat de el. Când a murit, medicul care i-a făcut autopsia a avut impresia că are în fața ochilor cadavrul unui monstru. Dar nimic nu fusese din vina lui Carol al II-lea; toate acestea erau doar tristul rezultat al unui șir lung de căsătorii incestuoase făcute din avariție și frică – frica de a dilua puterea Casei de Habsburg.

Una dintre cele mai puternice dinastii ale Europei între secolele XV și XX a fost Casa de Habsburg, o familie regală de origine germană, cunoscută și drept Casa de Austria.

Domnia acestei forțe politice și militare puternice, cu ținuturile ei vaste, cu regate și colonii, a cuprins „un imperiu peste care soarele nu apune niciodată”, întinzându-se din estul până în vestul Europei, cu teritorii în cele două Americi. Habsburgii au revendicat până și coroana de împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1452.

Carol al II-lea al Spaniei, 1698, portret de Luca Giordano. Foto Monarquia Española

Ca lideri ai Imperiului Austro-Ungar, au hotărât structura politică și teritorială a Europei și au influențat istoria lumii. Istoria și-i amintește pe Habsburgi drept una dintre cele mai influente dinastii, însă una ciudată și misterioasă.

Probabil că cel mai celebru membru al dinastiei a fost Carol al II-lea al Spaniei. De-a lungul vieții sale, Carol a condus un regat vast și puternic. Însă el va fi ținut minte drept ultimul conducător de Habsburg al Spaniei, unul cu probleme de sănătate deosebite, pricinuite de consangvinizare de-a lungul mai multor generații.

Conform unor cercetări din ultimii ani, există dovezi care arată că în jur de 11 căsătorii din familia lui Carol au fost uniuni consangvine. Mai mult, potrivit The Telegraph, Carol al II-lea și bunicul său, Filip al III-lea, sunt considerați membrii familiei cu cel mai mare coeficient de consangvinizare.

Fiind extrem de fragil încă de la naștere, Carol s-a luptat cu boala întreaga sa copilărie. În calitate de unic moștenitor legitim, a ocupat tronul când avea numai patru ani.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Fragment din tabloul „Las Meninas”, de Diego Velázquez, 1656, care înfățișează curtea regală spaniolă a vremii. Foto: Wikimedia

Mama lui a fost numită regent, deoarece băiatul era prea tânăr ca să conducă țara. Sănătatea precară i-a afectat capacitatea de a învăța cum să citească și să scrie, fiind astfel lipsit de o educație regală corespunzătoare.

A fost un bărbat cu un intelect redus, lucru care i-a afectat domnia care s-a întins de 30 de ani. De asemenea, avea dificultăți fizice serioase, care nu i-au permis să aibă moștenitori, deși a fost căsătorit de două ori.

Scriitorii Will și Ariel Durant observă în cartea lor, „Civilizații istorisite”, că regele era „scund, șchiop, epileptic, senil și chelise complet până la vârsta de 35 de ani.” Autorii spun că regele „era mereu în pericol de moarte”.

De-a lungul domniei sale, curtea spaniolă l-a considerat pe Carol un obstacol în privința treburilor statului și o figură lipsită de importanță, lipsită de aproape orice putere.

Monedă de aur spaniolă produsă în 1700, ultimul an al domniei lui Carol al II-lea. Foto: Wikimedia

Carol s-a alăturat curții având puține cunoștințe de politică sau de guvernare și s-a relatat că era adeseori ridiculizat din această cauză. Însă cei mai mulți curteni se bucurau să se afle sub domnia unui rege incompetent, deoarece putea fi manipulat cu ușurință.

Sănătatea lui Carol s-a deteriorat și mai mult pe măsură ce i se apropia ceasul morții. Starea lui psihică a avut de suferit și avea adeseori un comportament haotic și pervers.

Când presiunea curții l-a adus în pragul unei crize mintale s-a decis să se retragă și a devenit obsedat de moarte. Se spune că a exhumat cadavrele rudelor sale moarte ca să le atingă sau să le examineze.

Perioada de retragere nu a durat mult, deoarece Carol a murit cu câteva zile înainte să împlinească 39 de ani. Carol a murit în liniște, fără să lase moștenitori. Din acest motiv, a izbucnit Războiul Spaniol de Succesiune, care a durat până în 1714 și a provocat o criză în Europa.

Regele Carol al II-lea, pictură de Juan Carreño de Miranda, 1685. Foto: Wikimedia

Pe lângă rezultatele politice dezastruoase, moartea lui Carol a fost marcată de notițele rudimentare și memorabile ale autopsiei, care îi descriau starea de sănătate în cel mai ciudat mod.  Doctorul care a efectuat autopsia a notat următoarele:

„Cadavrul său nu conținea nicio picătură de sânge, inima lui era foarte mică, plămânii degradați, intestinele putrezite și cangrenate. Avea un singur testicul, negru ca un cărbune, iar capul îi era plin de apă.”

Această descriere i-a uimit pe specialiștii zilelor noastre.

„Putem trage concluzia că regele suferise de hipospadias posterior, de monorhidism și că avea un testicul atrofiat. Probabil că suferea de  intersexualitate, avea organe genitale ambigue și un singur rinichi, afectat de pietre și infecții”, a explicat profesorul Philip van Kerrebroeck, de la Asociația Europeană de Urologie.

În traducere din jargonul medical, uretra lui era prea scurtă, așa că nu urina de la distanța normală, avea un singur testicul, și acela micșorat, și, în general, organele sexuale și rinichii săi suferiseră malformații congenitale.

Asta nu explică motivul pentru care cadavrul lui era lipsit de sânge, însă ar putea oferi o explicație referitoare la motivul pentru care capul îi era plin de apă, după cum arată și Discover Magazine.

Pagina de Wikipedia dedicată lui Carol al II-lea include și un citat al scriitorului John Langdo-Davis care sintetizează foarte bine viața monarhului spaniol:

„Avem de-a face cu un om care a murit otrăvit cu două sute de ani înainte de a se naște. Dacă nașterea este un început, despre niciun alt om nu este mai nimerit să spunem că și-a găsit sfârșitul în început. Încă din prima zi, toți cei din jur au așteptat ca el să moară.”

Pentru Carol al II-lea, viața a fost dificilă și foarte dureroasă.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu