Carl-Emil Pettersson, naufragiatul care a devenit șeful unui trib de canibali

În 1904, Carl-Emil Pettersson, un tânăr marinar suedez, a supraviețuit unui naufragiu petrecut în ziua de Crăciun în apele Pacificul de Sud-Vest și a fost aruncat de valuri pe țărmul unei insule locuite de canibali.

Aflat într-o situație disperată și aparent fără ieșire, bărbatul nu doar că a evitat să fie mâncat, ci a reușit să dezvolte o afacere prosperă pe insulă și a devenit conducătorul tribului.

Cum a ajuns Carl-Emil Pettersson pe Insula Tabar

Carl Emil Pettersson
Carl-Emil Pettersson, circa 1890. Foto: Wikimedia

Carl-Emil Pettersson s-a născut la 4 octombrie (sau 23 octombrie, după unele relatări) 1875 în Suedia, într-o familie cu șase copii. La un moment dat, tatăl său a părăsit familia, iar pentru a-și ajuta mama și frații, Petterson a devenit marinar la vârsta de 17 ani.

Nu se cunosc detalii despre primele sale experiențe pe mare, dar se știe sigur că a traversat Oceanul Pacific, iar în anul 1898 era angajatul companiei germane Neuguinea-Compagnie, din colonia Noua Guinee Germană.

Șase ani mai târziu, în anul 1904, Pettersson se afla la bordul navei Herzog Johan Albrecht, într-o misiune de recrutare pentru compania germană.

Chiar în ziua de Crăciun a acelui an, nava s-a scufundat în Pacific, însă marinarul suedez a supraviețuit și a fost purtat de apele oceanului pe Insula Tabar, astăzi parte din Papua Noua Guinee.

La acea vreme, insula era locuită de tribul Tabar. Odată ajuns pe insulă, Pettersson a fost imediat înconjurat de localnici. Deoarece se știa că membrii tribului Tabar practicau uneori canibalismul, marinarul era conștient că situația era gravă.

Deși avea un fizic puternic, Pettersson nu ar fi putut face față numărului mare de localnici care îl înconjurau. Însă, în mod surprinzător, sălbaticii au decis să îl lase în viață și să îl ducă la regele lor, Lamy.

S-a căsătorit cu fiica regelui

Carl Emil Pettersson si sotia sa
Pettersson și Singdo, alături de o parte dintre copiii lor. Foto: Wikimedia

Impresionat de tânărul suedez, Lamy i-a cruțat viața și i-a permis să locuiască pe insulă. La un moment dat, Pettersson i-a atras atenția fiicei regelui Lamy, prințesa Singdo.

Între cei doi s-a înfiripat o relație de iubire și s-au căsătorit în 1907, la trei ani de la sosirea lui Pettersson pe insulă.

Om întreprinzător, suedezul a pus bazele unei afaceri, făcând comerț cu nuci de cocos uscate. După un timp, a înființat o plantație de nucă de cocos, pe care a numit-o Teripax.

Era conștiincios și respectuos cu angajații săi, iar în timp a devenit unul dintre cei mai iubiți oameni de pe insulă. Astfel, când regele Lamy a murit, suedezul a devenit noul conducător al poporului Tabar.

Pettersson și Singdo au avut nouă copii, dintre care unul a murit la o vârstă fragedă. Văzând că afacerile iau avânt, cei doi au mai achiziționat încă două plantații de nucă de cocos: Maragon, situată pe insula Simberi, și Londolovit, situată pe insula Lihir.

Din păcate, în 1921 prințesa Singdo a murit din cauza febrei purpureale, o infecție genitală care apare la femei după ce nasc.

A descoperit un zăcământ de aur

Rămas fără partenera de viață, Pettersson s-a întors în Suedia în 1922, ca să își găsească o nouă soție. Acolo, a cunoscut-o pe Jessie Louisa Simpson, cu care s-a căsătorit în 1923.

Pettersson s-a întors pe Tabar alături de noua sa consoartă. Însă la întoarcerea pe insulă suedezul a descoperit că, în lipsa lui, plantațiile căzuseră în paragină.

Carl Emil Pettersson si sotia sa 02
Pettersson și Singdo alături de doi dintre copiii lor. Foto: Listerious

Aflați în pragul falimentului și suferind amândoi de malarie, Pettersson și Simpson au încercat să revitalizeze plantațiile, dar au eșuat din cauza pieței nefavorabile și a unei serii de investiții neinspirate.

Totuși, Pettersson mai avea un atu: descoperise un zăcământ de aur pe insula Simberi, însă l-a ținut secret mulți ani. Astăzi se știe că pe grupul de insule Tabar se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur din lume.

Văzând că situația financiară s-a îmbunătățit, Simpson a plecat în Australia, ca să primească tratament pentru malarie. De acolo, a pornit spre Suedia, unde a murit în mai 1935.

Pettersson a ajuns și el la Sydney, însă din cauza sănătății precare a suferit un infarct și a decedat la 12 mai 1937.

Ca să știi mai mult, citește „Ultimul canibal. Jurnal de antropolog”

Hanna Bota a petrecut o luna în mijlocul băștinașilor din Arhipelagul Vanuatu. Ca antropolog, știe că trebuie să te asimilezi unei lumi necunoscute pentru a o cunoaște mai bine pe a ta. A trăit alături de nepoții canibalilor, în colibe din bambus și frunze, a aplaudat cântecele și dansurile lor, a locuit singură printre ei, fără a avea în preajmă oameni albi, și a legat prietenii pe viață. I-au fost dezvăluite rituri și practici ceremoniale, obiecte-tabu, pietre sfinte pentru închinare, legende sau pur și simplu povești de viață. În final, a avut o revelație: deși a dispărut și ultimul canibal din Pacificul de Sud, adesea îl vom regăsi în bătrâna lume „civilizată”.

„Ultimul canibal. Jurnal de antropolog” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Elefant.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu