Multe obiecte esențiale pentru înțelegerea ciclului vieții de pe Pământ și a legăturii dintre specia umană și „zei” au fost îngropate sub ruine de războaiele necontenite. Un astfel de exemplu este capul de piatră din Guatemala, un monolit gigantic, descoperit în jungla din America Centrală și astăzi pierdut pentru totdeauna.
Capul avea trăsături foarte cizelate, buze subțiri și un nas mare și ascuțit. Ochii îi erau închiși, însă, dacă ar fi fost deschiși, s-ar fi uitat spre cer.
Capul de piatră din Guatemala avea cel puțin nouă metri, judecând după cei trei oameni care stau pe el și după mașina parcată alături (așa cum se observă în fotografia de mai sus). Este un vestigiu unic, care nu seamănă cu nicio altă descoperire făcută până acum în America Centrală.
Pe 16 august 1986, doctorul Oscar Rafael Padilla Lara, pasionat de OZN-uri, filosof și avocat, a primit o fotografie a monolitului. Locul exact unde se afla acesta nu era dezvăluit, singura referință fiind data scrisă pe spatele fotografiei.
Capul de piatră din Guatemala a făcut senzație
Fotografia fusese realizată în 1950, de către proprietarul terenului pe care fusese găsit capul gigantic de piatră, însă acesta murise de mult.
Așa că Padilla a fost nevoit să găsească o altă modalitate de a identifica locul unde se afla capul de piatră din Guatemala. În 1987, povestea bizarului monolit a fost publicată pentru prima dată în „Ceruri Vechi”, revista Societății de Astronautică Antică.
Relatarea a făcut senzație. Oamenii voiau să știe dacă era vorba numai de un cap sau dacă statuia se continua, în pământ, cu un corp. Așa cum era de așteptat, a reapărut întrebarea privitoare la locația sa exactă.
Din fericire, articolul a fost citit de David Hatchers Childress, un cercetător care vizitase mai multe locuri misterioase de pe glob și scrisese în detaliu despre ele în cartea sa, „Călătorii misterioase”.
Acest „Indiana Jones” și-a făcut un scop din a identifica locația misterioasei sculpturi de piatră. S-a întâlnit cu Padilla și i-a cerut informații suplimentare, care i-ar fi putut fi de folos.
Ruinele din junglă
La început, Padilla i-a relatat despre o rudă care analizase fotografia și găsise un indiciu. Indiciul trimitea spre una dintre numeroasele proprietăți deținute de familia Biener.
Aceasta era singura pistă disponibilă. Padilla a pornit într-o călătorie periculoasă care l-a purtat adânc în jungla din Guatemala.
„Pentru a găsi sculptura, am mers la aproximativ 180 de kilometri de oraș, către Las Victorias, Los Encuentros, Saint Filipe Retalhuleu, pe coasta dinspre Oceanul Pacific a Guatemalei. De acolo, am urmat un drum principal preț de cinci kilometri, apoi am făcut încă trei kilometri pe un drum de pământ și în final încă cinci kilometri prin junglă.”
Când a ajuns în cele din urmă în La Democracia, bucuria s-a transformat în angoasă. Statuia era plină de găuri de gloanțe și trăsăturile ei cizelate erau aproape de nerecunoscut.
„A fost distrusă de revoluționari cu vreo zece ani în urmă. Găsisem statuia prea târziu. Fusese folosită drept țintă pentru antrenament de către rebelii care luptau împotriva guvernului. A fost complet desfigurată, așa cum Sfinxului din Egipt i-a fost distrus nasul. Însă aici situația era și mai gravă”, a relatat ulterior Padilla.
Ochii, nasul și gura dispăruseră complet. Statuia era cioplită în piatră de gresie moale, probabil pentru a pune în valoare trăsăturile sale delicate. Însă, din cauza materialului fragil, soarta statuii a fost pecetluită pentru totdeauna.
Capul de piatră din Guatemala nu este singurul mister
În cele din urmă, Childress a ajuns la locația din apropierea zonei La Democracia. A găsit capul în ruine, la fel cum îl găsise și Padilla.
După acest episod nefericit, povestea s-a încheiat. Asta, deoarece nu exista nicio dovadă relevantă care să confirme existența capului din fotografie.
Pentru a înțelege cât de specială era statuia, trebuie să ne concentrăm asupra regiunii în care a fost găsită aceasta. Este vorba de La Democracia, o zonă deja celebră pentru figurile de piatră care privesc spre cer.
Istoria acestor figuri este cunoscută. Capetele de piatră din apropierea orașului La Democracia, construite de civilizația olmecă (1400-400 î.e.n), nu au nicio legătură cu capul de piatră al lui Padilla.
Capetele olmece înfățișează figuri umane cu fețe plate, care privesc spre cer. Au în comun un stil cu totul diferit de cel în care era sculptat capul de piatră al lui Padilla.
„Se crede” mult, dar „se știe” foarte puțin
Vechea civilizație olmecă a fost anterioară civilizației Maya. Se crede că olmecii au fost primii care au construit piramide în Mesoamerica.
Dacă olmecii aveau mijlocele de a sculpta astfel de statui, este, oare, posibil ca ei să fi fost și autorii capului de piatră neobișnuit? Dacă nu, atunci cine l-a cioplit?
Phillip Coppens, autor și realizator radio belgian, susține că o altă civilizație antică, anterioară sau ulterioară olmecilor, a cioplit „capul lui Padilla”.
Dacă lucrurile stau așa, este posibil ca unicul artefact rămas moștenire de la această civilizație să fi căzut victimă războaielor necontenite ale vremurilor noastre. Șansele unei descoperiri similare sunt mici, fiindcă zona este în continuare marcată de conflicte.
