Caprele lui Iuda, „agenții infiltrați” pentru uciderea caprelor din Insulele Galapagos

După ce caprele introduse pe Insulele Galapagos în secolul XIX au dus ecosistemul local în pragul colapsului, la sfârșitul anilor ’90 ai secolului XX a fost pus în aplicare un amplu proiect de eradicare a acestor animale.

Timp de câțiva ani, majoritatea caprelor sălbăticite au fost împușcate de trăgători de elită. Însă, pentru a scăpa de ultimele exemplare, care erau tot mai greu de detectat, specialiștii au aplicat o metodă ieșită din comun: au apelat la așa-zisele „capre ale lui Iuda”.

Insulele Galapagos, puse în pericol

Capre
Foto: howtoconserve.org

În Insulele Galapagos, situate în largul coastei de vest a Ecuadorului, se găsesc numeroase animale și plante unice în lume.

Izolarea insulelor și climatul favorabil datorat poziționării pe linia ecuatorului le-au permis animalelor să dezvolte abilități unice, care să le ajute să supraviețuiască în acest mediu deosebit.

Spre exemplu, iguanele sunt în general reptile terestre, însă exemplarele care trăiesc în Insulele Galapagos au învățat să înoate și pot să caute hrană în mare.

Broaste
Țestoasele de pe Insulele Galapagos au avut mult de suferit în ultimele două secole. Foto: Charles Darwin Foundation

La fel de neobișnuiți sunt și cormoranii care trăiesc aici. În timp, aceste păsări și-au pierdut abilitatea de a zbura, fiind astfel limitate la traiul pe insule.

Încă și mai bizari sunt pinguinii de Galapagos, care, spre deosebire de rudele lor din sud, au învățat să „iubească” verile nesfârșite din acest paradis tropical.

Dar cei mai celebri locuitori ai Insulelor Galapagos sunt broaștele țestoase uriașe, care trăiesc sute de ani. La sfârșitul secolului XX, țestoasa uriașă de Galapagos era pe punctul de a dispărea.

Colonisti
Coloniștii au adus cu ei o sumedenie de animale care au distrus ecosistemul. Foto: Pinterest

De la peste 250.000 de exemplare, câte erau estimate în secolul XVI, efectivul acestora a scăzut la doar 3.000 în anii ‘70 ai secolului XX, în principal din cauza vânării excesive.

Uriașele creaturi sunt fără apărare și, prin urmare, ușor de capturat și transportat la bordul navelor. Pentru că pot supraviețui fără hrană vreme de un an, țestoasele erau o sursă de carne proaspătă pentru marinari în timpul călătoriilor lungi.

Odată ce oamenii au început să înființeze colonii pe Insulele Galapagos, la începutul secolului XIX, populația de broaște țestoase uriașe a scăzut dramatic.

Dincolo de vânătoarea nesăbuită, oamenii au și introdus pe insulă specii care au făcut ravagii în ecosistemul local: șobolani, capre, porci, măgari și pisici.

Caprele au „ras” vegetația de pe insule

Capre 02
Caprele au devorat tot ce au găsit în cale. Foto: Modern Farmer

Aceste animale au dezechilibrat grav ecosistemul fragil. Cele mai multe pagube au fost produse, fără îndoială, de capre.

Aceste erbivore, inofensive de altfel, au devorat toată vegetația disponibilă, inclusiv unele dintre cele mai rare plante din lume, și au început să concureze cu speciile native pentru resursele de hrană.

Pe măsură ce caprele au defrișat insulele, broaștele țestoase au început să dispară. În 1995, situația ajunsese atât de gravă, încât autoritățile au decis să omoare caprele pentru a salva flora și fauna autohtone.

După doi ani de planificare, a luat naștere Proiectul Isabela.

Capre 03
Foto: ABC News

Potrivit proiectului, urmau să fie eradicate caprele și măgarii de pe Insula Isabela, porcii, caprele și măgarii de pe Insula Santiago, și caprele de pe Insula Pinta.

Eradicarea propriu-zisă a început în 1999. O echipă de trăgători de elită a început să cutreiere insulele pe jos, împușcând „dăunătorii” care le ieșeau în cale. Adesea, trăgătorii împușcau caprele din elicopter.

Proiectul Isabela a fost unul dintre cele mai eficiente programe de eradicare. În câțiva ani, 90% dintre capre au fost stârpite relativ ușor.

Capra lui Iuda intră în acțiune

Capra lui Iuda
Caprele lui Iuda au fost dotate cu dispozitive de urmărire. Foto: theage.com.au

Dar, pe măsură ce s-au rărit, caprele au devenit tot mai greu de detectat. Animalele rămase în viață au învățat să se ferească de vânători și au început să se ascundă în tufișuri sau prin peșteri.

Cele zece procente rămase din populația de capre au devenit din ce în ce mai greu de îndepărtat. Pentru a obține eradicarea totală, vânătorii s-au folosit de capra lui Iuda, numită astfel pentru rolul ingrat de „trădător al propriei specii”.

Câteva sute de capre au fost strânse, sterilizate și injectate cu hormoni pentru a le menține în călduri pentru mai mult timp. Apoi, animalele au fost echipate cu dispozitive de urmărire și eliberate pe insule.

Pe parcursul a doi ani, peste 200 de capre ale lui Iuda au fost lăsate libere pe Insula Santiago și aproximativ 770 pe Insula Isabela.

Deoarece sunt animale sociale, caprele lui Iuda au căutat instinctiv alte capre. Urmărind traseul acestor „agenți infiltrați”, vânătorii au reușit să depisteze caprele rămase pe insule.

Odată găsită o turmă, vânătorii împușcau toate exemplarele, cu excepția caprei lui Iuda, pentru ca aceasta să caute în continuare alte capre ascunse.

După dispariția caprelor, ecosistemul și-a revenit

Broasca testoasa
Foto: BBC

Până în 2006, toate caprele de pe insule au fost eradicate. Cadavrele lor au fost lăsate să putrezească, servind drept „îngrășământ”.

Îndepărtarea leșurilor ar fi dus la pierderea unor nutrimente utile celorlalte viețuitoare de pe insulă.

„Ar fi putut avea un efect foarte distructiv, similar cu cel al scoaterii a 10.000 de copaci dintr-o pădure tropicală”, a declarat Karl Campbell, cel care a coordonat operațiunile din cadrul Proiectului Isabela.

Astfel, în 2006, singurele caprine din Insulele Galapagos erau 20-30 de capre de pe Insula Santiago și 266 pe Insula Isabela. Acestea au fost lăsate să trăiască pe insule în scopuri de monitorizare.

După ce ecosistemul a scăpat de capre, vegetația și-a revenit uimitor. Arbuștii și copacii au început să se regenereze și să se înmulțească.

Grafică: Incredibilia. Sursa: Enciclopedia Noii Zeelande

Mai mult, datorită programelor de reproducere în captivitate, populația de țestoase uriașe a revenit la efective normale.

Până în prezent, proiectul Isabela, care a costat 10.5 milioane de dolari, este cel mai mare efort de restaurare insulară realizat vreodată. În șapte ani, de pe o suprafață de 500.000 de hectare au fost eradicate peste 140.000 de capre.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu