Wojtek, ursul care a ajuns caporal în armata poloneză

Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial este plină de povești interesante și bizare, iar dintre toate iese în evidență cazul lui Wojtek, un urs de 200 de kilograme care a ajuns caporal în armata poloneză, unde a prins gust pentru bere și țigări și și-a ajutat camarazii distrându-i și cărând lăzi cu muniție.

După ce Polonia a fost invadată de Germania (dinspre vest) și apoi de URSS (dinspre est), guvernul polonez a fugit din Varșovia, însă a continuat să lupte de peste granițe.

Un fotomontaj distribuit de multe ori pe internet. Chiar dacă a trăit în compania soldaților, ursul Wojtek nu a luat parte la nicio bătălie. Foto: wikop.pl

După ce Germania a atacat Rusia, rușii s-au decis să elibereze prizonierii de război polonezi, care mai apoi au început să se organizeze ca o armată.

În aprilie 1942, mai multe dintre aceste unități poloneze au ajuns în Persia (Iranul de azi) și au început să traverseze o zonă muntoasă, îndreptându-se spre Egipt și Palestina, unde doreau să se regrupeze sub comanda armatei britanice.

O versiune a acestei istorii curioase spune că, în timp ce se afla în munți, un grup de soldați au dat peste un tânăr păstor iranian care găsise un pui orfan de urs brun sirian. (Se pare că mama sa fusese împușcată și ucisă.)

Mâncarea era greu de găsit, așa că băiatul a fost de acord să le ofere puiul la schimb soldaților pentru niște conserve cu carne. Fie că lucrurile au decurs așa sau nu, cert este că soldații s-au ales cu un pui de urs în urma călătoriei lor.

L-au botezat Wojtek (pronunțat „Voitec”), ceea ce se traduce prin „cel căruia îi place războiul” sau „războinicul care zâmbește”. Ursul a devenit un fel de mascotă a soldaților și apoi mult mai mult.

Ca autor al cărții „Wojtek, ursul soldat”, Garry Paulin avea să afirme:

„Soldații polonezi pierduseră totul în război. Ursul a devenit mult mai mult decât o mascotă pentru ei. Era un adevărat impuls pentru moralul soldaților.”

Puiul de urs, la puțin timp după ce soldații l-au adoptat. Foto: Imperial War Museum

Wojtek a devenit membru neoficial al Companiei de Transport 22, Divizia de Artilerie, Armata a II-a Poloneză. Wojtek i-a însoțit pe soldați peste tot: în Irak, apoi în Siria, Palestina și Egipt.

Cât timp a fost pui, soldații l-au crescut cu lapte condensat pus în sticle goale de vodcă, iar apoi l-au hrănit cu fructe, miere și sirop, până când a putut să consume mâncăruri solide.

Cum soldații nu știau prea multe despre îngrijirea și creșterea unui urs, l-au crescut ca pe un alt soldat, oferindu-i rații de bere, care a devenit în curând băutura sa preferată. De-a lungul anilor, ursul a dezvoltat și alte vicii, cum ar fi fumatul și mâncatul țigărilor.

În ciuda faptului că fuma și nu era hrănit corespunzător, Wojtek a atins o dimensiune considerabilă, având aproximativ 1.8 metri înălțime și 220 de kilograme. Activitatea sa preferată era să se lupte cu camarazii săi, deși îi plăceau și luptele cu odgonul (o funie groasă).

Soldatul Wojtek jucându-se cu camarazii săi, circa 1942. Foto: Wikimedia

În afară de aceste activități, lui Wojtek îi plăcea să se joace cu alte animale. Era prieten cu un dalmațian care aparținea unui ofițer de legătură britanic.

Însă nu toate animalele erau prietenoase cu ursul. La un moment dat, Wojtek s-a apropiat de un cal pe câmp și a fost lovit în cap și gât de mai multe ori. Se pare că, după aceea, nu s-a mai apropiat de cai și catâri.

În Palestina, Wojtek a ajutat la prinderea unui hoț care intrase într-un depozit de muniție. Spre surprinderea hoțului, pe lângă muniție, în depozit se afla și Wojtek, care dormea deseori acolo.

Wojtek a fos o sursă de divertisment pentru soldații polonezi. Foto: Imperial War Museum

Când a văzut ursul, hoțul s-a panicat și i-a alertat pe soldați, care l-au capturat. Drept răsplată, Wojtek a primit o sticlă de bere.

Când armata poloneză s-a apropiat de zona frontului în Italia, în 1943, soldații s-au gândit dacă să-l ia cu ei și pe Wojtek. În 1944, în Egipt, când soldații polonezi se îmbarcau pentru Neapole, au apărut impedimente.

Autoritățile portuare au refuzat să permită ursului să urce la bordul vreunui vas. Soldații au rezolvat problema oferindu-i lui Wojtek propriul stat de plată, rang și număr de serie.

L-au învățat până și cum să salute ca un soldat adevărat. După ce actele au fost întocmite, ursul a devenit oficial membru al armatei poloneze în Compania 22 de Artilerie a Armatei a II-a și acum avea voie să urce pe vas.

În Neapole, curierul britanic Archibald Brown a primit sarcina de a supraveghea soldații polonezi sosiți din Egipt și de a se asigura că aceștia avansau alături de britanici spre liniile germane și italiene. Însă când a strigat numele lui Wojtek, nu a răspuns nimeni.

„Ne-am uitat pe registru și o singură persoană nu apăruse, caporalul Wojtek”, a spus Brown într-un interviu, ani mai târziu.

Așa că i-a întrebat pe ceilalți soldați de ce Wojtek nu-și făcuse apariția. Un soldat amuzat a răspuns: „Păi, înțelege numai poloneza și persana.” Spre uimirea lui, Brown a fost dus la o cușcă în care se afla un urs.

Trăind între oameni, Wojtek a prins gustul berii și al tutunului. Foto: Imperial War Museum

În curând, Wojtek a dovedit că era mai mult decât o mascotă, în timpul asalturilor cunoscute ca „Bătălia de la Monte Cassino”. Ursul și-a folosit forța și a cărat lăzi grele pline cu obuze de mortiere de la camioanele cu muniție și până la soldații care operau tunurile mari pe linia frontului.

După bătălie, imaginea lui Wojtek ținând în labe un obuz a devenit emblema oficială a Companiei de Transport 22. Imaginea a fost plasată pe vehicule, steaguri și uniforme.

La sfârșitul războiului, în jur de 3.000 de soldați polonezi și ursul lor au fost staționați în Berwickshire, Scoția, timp de aproape doi ani. Când au fost demobilizați și trimiși acasă, în 1947, soldații și-au luat adio cu tristețe de la Wojtek.

Ursul se hârjonea din când în când cu soldații, dar nu a fost niciodată violent cu ei. Foto: Imperial War Museum

Wojtek și-a găsit adăpost la grădina zoologică din Edinburgh, unde a devenit o atracție populară. Mulți dintre prietenii săi soldați l-au vizitat la zoo de-a lungul anilor.

După cum a spus unul dintre îngrijitorii săi, „vechii lui prieteni veneau să-l viziteze și uneori săreau gardul și îl îmbrățișau sau îi dădeau o sticlă de bere. Când auzea limba poloneză, ursul se înveselea.”

În sălbăticie, urșii bruni sirieni trăiesc în jur de 20-30 de ani. În captivitate pot ajunge la vârsta de 48 de ani, însă nu și Wojtek. A murit în decembrie 1963, la vârsta de numai 22 de ani.

Ca să știi mai mult, citește „Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial”

Propaganda intensă desfășurată de ambele părți beligerante de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial a dat naștere unor mituri care supraviețuiesc și astăzi. Cu toate că aceste mituri au ajuns să aibă rang de adevăr pentru cea mai mare parte a oamenilor, ele rămân, totuși, eronate. Cu ajutorul documentelor istorice, autorii acestei cărți demontează, în 23 de eseuri scrise pe înțelesul tuturor, câteva dintre aceste legende. Ce s-a întâmplat, de fapt, la Pearl Harbor? Erau membrii trupelor SS niște luptători de elită? A pierdut Germania războiul din cauza lui Hitler? Citind această carte, vei descoperi răspunsul la aceste întrebări și vei afla adevărul despre câteva dintre miturile celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu