VIDEO Cum înghiți un cactus cu țepi de 15 centimetri? Iată ce „răspund” cămilele

Iată că până și o găleată de cactuși cu țepi de 15 centimetri poate fi considerată o gustare apetisantă. Bineînțeles, ar trebui să fii o cămilă ca să fii de acord cu această afirmație.

Gurile cămilelor și ale altor animale (și inclusiv ale oamenilor) sunt căptușite cu niște structuri întărite, numite papile. Acestea le ajută să mănânce hrana tare.

Videoclipul următor înfățișează două cămile dromader domesticite, pe nume Baby și Nessie. Ele mestecă un cactus cu țepi undeva lângă Tucson, Arizona, în SUA.

În gura cămilei, niște protuberanțe ca niște conuri, numite papile, ajută animalul să mestece. Secretul este ca animalul să evite să fie înțepat de spini. Cămilele întorc mâncarea în gură pe toate părțile atunci când o mestecă, iar spinii sunt împinși la verticală pe gât în jos.

În ciuda disconfortului, rumegătoarele continuă… să mestece. Cămilele sunt adeseori numite „vapoarele deșertului”. Aceste animale extraordinare au fost domesticite cu mai mult de 3.000 de ani în urmă.

Cămilele pot să transporte o greutate de 90 de kilograme preț de zeci de kilometri în fiecare zi, călătorind la fel de repede precum caii. Corpurile lor sunt făcute pentru condițiile grele din deșert, de la copitele despicate și genele foarte lungi, până la gurile cu care pot să mestece cactuși.

Buzele dure și flexibile ale animalului se apropie de mâncare și fiecare jumătate a buzei superioare despicate se mișcă independent pentru a apuca vegetația.

„Așchia nu sare departe de trunchi.”  Cămila aparține familiei Camelidae, de care mai aparțin și rumegătoarele din America (guanako, lama, alpaca și vicunia)

După cum îți poți imagina, țepii lungi de câțiva centimetri de pe cactus fac ca planta să fie dificil de mestecat. Așa că interiorul gurii cămilei este căptușit cu structuri conice protuberante, numite papile.

Papilele se găsesc în gură, pe partea interioară a obrajilor și pe limbile anumitor specii. Rolul lor este de a face ca mâncarea să alunece într-o singură direcție, în general către stomac.

O gură plină de papile

„Cămilele au un văl palatin foarte tare pe partea superioară a gurii”, afirmă Alex Warnock, proprietarul cămilelor din filmare, originar din Arizona.

Dinții cămilelor macină mâncarea strivind-o de vălul palatin. Funcționează ca un fel de mojar și pistil. Felul rotativ în care cămila mestecă distribuie presiunea pe cactus, iar papilele fac ca țepii să alunece la verticală pe gât în jos.

Unele cămile (mai ales cele din zonele turistice) sunt înfrumusețate de proprietari, care le tund cu modele deosebite, precum cele din imagine

În acest fel, țepii nu împung cămila atunci când îi ingerează. Papilele cămilelor sunt parțial compuse din keratină, același material dur din care sunt făcute unghiile omului.

Aceste structuri dau impresia că sunt făcute din plastic. Papilele sănătoase apară gura și obrajii de zgârieturi și răniri. Papilele boante și cele care prezintă ulcerații pot fi semnele unei îmbolnăviri.

Cămilele pot să mănânce cactusul, însă mestecarea acestor plante țepoase le poate răni. Totuși, cămilele aleg să tolereze disconfortul și potențiala durere pentru a se bucura de părțile cărnoase și verzi ale plantei.

În Orientul Mijlociu (zona tradițional asociată cu aceste animale), nu există cactuși țepoși. Însă există alte plante tari și țepoase, pe care cămilele le pot mânca.

Cămilele pot transporta poveri mari, pe distanțe lungi

„Atunci când o cămilă mănâncă o asemenea plantă, nu este cel mai confortabil lucru din lume. Însă, dacă li se oferă șansa, Baby și Nessie încearcă de fiecare dată să mănânce cactusul țepos. Se pare că adoră acest gust”, afirmă proprietarul celor două cămile.

Și alte animale (și chiar și oamenii) au papile. Ale oamenilor sunt poziționate sub papilele gustative de pe limbă, însă sunt mult mai mici decât cele care pot fi găsite la cămile, din cauza adaptărilor care țin de evoluție și a dietei diferite.

Multe păsări care mănâncă pește, multe reptile și mulți pești au de asemenea papile în sistemul lor gastrointestinal. Warnock spune că își hrănește cămilele printr-o dietă regulată de fân, pepeni, ananas și mere.

Cămilele sunt obișnuite cu mâncărurile cu un conținut scăzut de nutrimente și Warnock le suplimentează dieta cu seleniu și vitamina E, pentru a le feri de degradarea musculară.

Alte adaptări la viața din deșert

Ugerul cămilei seamănă foarte mult cu ugerul vacii

Protuberanțele ciudate din gura unei cămile nu sunt singurele caracteristici de adaptare la viața în deșert. O membrană groasă le acoperă ochii pentru a-i proteja de furtunile de nisip.

Sprâncenele stufoase și un rând dublu de gene foarte lungi le ajută să țină nisipul la distanță. Cămilele pot să-și închidă nările și picioarele lor mari sunt prevăzute cu formațiuni groase de calus, care se dilată și se contractă, ajutându-le să meargă pe nisipurile instabile și pe terenul stâncos.

Chiar dacă (sau mai ales pentru că) este un animal al deșertului, cămila știe să se bucure de o baie bună

La fel ca vacile, cămilele sunt rumegătoare, ceea ce înseamnă că regurgitează mâncarea din stomac ca să o mestece de mai multe ori. Când sunt amenințate, cămilele scuipă.

Ele învață această reacție urmărind alte cămile, însă gestul este mai mult un fel de vomare decât de expectorație. Când cămilele scuipă, de fapt împroașcă un amestec de salivă și conținut din stomac.

Gestul are rolul de a surprinde, de a distrage atenția sau a-l supăra pe cel care este sursa disconfortului cămilei.

Articole fascinante

>