În fiecare secundă, 1.9 milioane de metri cubi de apă cad de la aproximativ 50 de metri, cu o putere de nestăvilit: aceasta este cascada Niagara, una dintre cele mai impresionante căderi de apă din lume.
Situată la granița dintre Canada și SUA, cascada a atras de-a lungul timpului nu doar turiști, ci și amatori de senzații tari, care au încercat să-și testeze limitele sărind în apele învolburate.
Unul dintre acești oameni a fost Bobby Leach. În 1911, acesta a sărit în cascadă închis într-un butoi. Sfidând orice pronostic, Leach a supraviețuit și a devenit faimos.
A murit 15 ani mai târziu, însă nu în urma unei alte cascadorii, ci din cauză că a alunecat pe o coajă de portocală.
Primii curajoși care au înfruntat cascada Niagara
În 1829, Sam Patch, poreclit „Yankeul Săritor”, a sărit în cascadă dintr-un turn înalt și a supraviețuit, devenind un exemplu pentru alți curajoși în căutare de noi provocări.
O altă persoană care a sărit (cu succes) în cascada Niagara a fost Annie Edson Taylor, o profesoară din New York, în vârstă de 63 de ani.
Pe 24 octombrie 1901, Taylor s-a închis într-un butoi și a sărit în gol. În ciuda tuturor așteptărilor, femeia a supraviețuit și a devenit primul om care a supraviețuit unui salt în butoi în cascada Niagara.
Cu toate acestea, după cădere, în timp ce era scoasă din butoi plină de sânge, Annie a declarat:
„Nimeni nu ar trebui să mai facă asta vreodată.”
De atunci și până astăzi, majoritatea celor care au încercat să egaleze performanțele lui Patch și Taylor au decedat. Nu și cascadorul Bobby Leach.
Bobby Leach: o viață aventuroasă și o moarte bizară
Născut în 1858, Leach era de mulți ani angajatul Circului Barnum&Bailey. Înainte de a se aventura în apele Niagarei, acesta se lăuda clienților restaurantului pe care îl conducea că putea egala sau chiar depăși performanța lui Annie Taylor.
Așa că, după un timp, a decis să încerce să o facă. A construit un butoi din oțel, adaptat dimensiunilor lui, care putea atinge o viteză mai mare decât un butoi obișnuit.
Pe 25 iulie 1911, Leach a sărit în gol la „bordul” acestui butoi de oțel. A supraviețuit, dar a suferit numeroase răni, fiind nevoit să petreacă mai multe săptămâni în spital, pentru a se recupera.
În urma căderii, Leach s-a ales cu ambele rotule rupte și cu maxilarul fracturat, însă a devenit celebru în întreaga lume. Mulți oameni voiau să îl vadă și să îl audă povestind despre experiența sa.
Astfel, timp de câțiva ani, cascadorul a organizat turnee în Canada, SUA și Anglia. În cadrul prelegerilor, își expunea butoiul, le vorbea oamenilor despre salt și se poza alături de ei.
Bobby Leach s-a întors la cascada Niagara când avea 60 de ani, cu intenția de a înota în una dintre vâltori. Din păcate, tentativele sale au eșuat, iar ultima i-ar fi putut fi fatală, dacă nu ar fi fost salvat de aventurierul canadian William „Red” Hill Sr.
Dar moartea avea să vină pentru Leach într-un mod mult mai bizar. Pe 27 februarie 1926, după ce a ținut o prelegere în Noua Zeelandă, a alunecat pe o coajă de portocală pe un trotuar și și-a rupt piciorul.
Leziunile pe care le suferise în timpul căderii în cascada Niagara îi slăbiseră membrul care acum era rupt. În curând, au apărut complicațiile, iar piciorul s-a infectat.
Țesutul s-a cangrenat, iar piciorul a trebuit amputat. Însă după această procedură, starea lui Leach s-a deteriorat și a murit la scurt timp.
În continuare, află amănunte despre povestea lui Annie Taylor, profesoara care s-a aruncat în Cascada Niagara într-un butoi de murături, iar apoi citește despre Charles Blondin, omul care a traversat Niagara pe sârmă, cărându-și managerul în spate.
